Prin gând. Iar dacă gândul este susţinut devine credinţă. Prin credinţa într-un anumit gând ne creem realitatea conform acelui gând.
Gândul este adevăratul dătător de viaţă veşnică, pentru că el nu poate fi distrus, dar am o veste bună – poate fi înlocuit ca vibraţie cu un alt gând pe care-l doreşti tu şi pe care insişti cu concentrare conştientă.

Acolo unde se află mintea noastră acolo suntem şi noi, se spune în fizica şi psihologia cuantică. În momentul în care mergem după un gând a ceva ce s-a întâmplat în trecut, noi atunci suntem unde e gândul, adică în trecut. Când mergem după un gând a ce vrem să se întâmple în viitor, noi atunci suntem în viitor şi suntem deconectaţi de la Sinele nostru Divin. Doar în momentul prezent, doar în acum noi suntem conectaţi la Sinele nostru Divin, adică la Dumnezeu.

Încă de la concepere ca fiinţe eterne, am primit de la Dumnezeul Central, creatorul nostru, un program extraordinar şi anume programul de creator desăvârşit. Acest program este cel care are menirea atunci când este activ să ne crească Sufletul. Cu cât accesăm şi activăm mai des acest program cu atât sufletul nostru creşte şi devine nelimitat, adică ajungem persoane îndumnezeite.

În cartea cărţilor Mântuitorul nostru din ultimii 2000 de ani, adică Iisus Hristos ne-a lăsat un adevăr de necontestat: „Fie vouă după credinţa voastră!”. Prin acest adevăr ne spune foarte explicit că noi creem realitatea prin credinţele pe care le avem.

Încă de când suntem mici ni se repetă într-una ajută pe aproapele tău, iubeşte pe aproapele tău, fă cât mai multe fapte bune. Apropo de fapte bune “drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”, iar din acest articol veţi vedea explicaţia acestui adevăr. Societatea şi educaţia spun că mai puţin contezi tu şi ce simţi tu, important este să ajuţi pe cei din jur şi să fii în rând cu lumea, adică uniformizaţi – ca să fii mai uşor de manipulat, pentru că dacă ai atitudine faci “probleme” în sistem.

Dacă trăieşti mereu cu sentimentul că eşti vinovat, păcătos sau rău ori că trebuie să ispăşeşti prin pedeapsă nu ştiu ce vină, vei suferi în permanenţă, te vei îndepărta de Sinele tău divin, deoarece Dumnezeu este iubire şi ne-a făcut din şi pentru iubire, iar suferinţa nu are frecvenţă spre divinitate.

Fiecare dintre noi se naşte cu acel ceva care este dincolo de trup, minte şi ulterior personalitate. Acel ceva cântăreşte după diverse studii din America (diferenţa dintre un om viu şi unul mort) 11 unci, adică 311,85 grame. Acel ceva tot timpul este în noi şi vieţuieşte acolo în inima energetică aşteptând să-i dăm crezare şi atenţie. Este o forţă nemărginită şi deosebit de puternică, magnifică aş putea spune.

Sărbătorile Pascale sunt momente de aducere aminte a acestui fapt, iar în spatele tuturor riturilor şi tradiţiilor se află o mare taină, şi anume prin invocarea afirmaţiei Cristos a înviat, de fapt activăm capacitatea noastră de a trezi Cristul din noi.