Paşi în procesul de materializare

Lucrând de ceva vreme cu mine şi studiind procesul de creare a realităţii, de materializare şi de realizare a dorinţelor am identificat următorii paşi de care am avut nevoie în actul materializării.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă

Nu cred că sunt lucruri noi dar aşa le-am perceput eu. Asta este schema după care am lucrat în tot acest timp şi pe care v-o redau mai jos.

1. Primul pas şi cel mai important este să ştii ce vrei. Adică să ai responsabilitatea a ceea ce vrei şi a rezultatului dorinţei respective. Dacă ştii ce vrei, atunci când vei crea, te vei bucura, vei preţui, vei împărtăşi şi vei merge mai departe. Adică îţi vei spune s-a împlinit şi asta şi vreau să experimentez şi altceva, nu rămâi ataşat şi ancorat în ceea ce faci, ci te detaşezi. Asta înseamnă experimentare şi învăţare din experienţe. Întâlnesc mulţi semeni care spun că eu las să se facă voia domnului că Dumnezeu ştie ce am eu nevoie. Iar eu le răspund. Normal că Dumnezeu ştie ce aveţi nevoie, că e mereu în dumneavosastră, dar dumneavoastră  conştient ştiţi ce aveţi nevoie? Apoi se plâng că Dumnezeu i-a pedepsit, că le-a dat necazul X sau Y, că nu îi iubeşte. Replica este Dumnezeu îţi dă ce ai nevoie ca să te trezeşti să devii conştient de tine şi de acţiunile tale. La el toate evenimetele care apar în viaţa ta nu sunt suferinţe sau fericire ci doar experienţe prin care tu să te trezeşti şi să manifeşti divinitatea din tine. Iar pentru că tu nu ştii ce vrei el îţi aduce în viaţa ta experienţele care să te ajute să devii conştient. Dar dacă eşti treaz şi conştient de tine şi îi spui Doamne eu vreau asta… ce crezi îţi dă sau nu? Din experienţa mea vă mărturisesc că de fiecare dată Dumnezeu îţi dă ceea ce ceri şi crezi cu adevărat că ai. Ce spunea mântuitorul „cere şi ţi se va da”. Maestrul maeştrilor adică cel care a venit să ne arate calea iubirii ne-a dat atâtea lecţii şi instrumente prin care noi să-l manifestăm pe Dumenzeu dar, egoul nostru nu înţelege că suntem o părticică din Dumnezeu şi că nu putem fi separaţi de el sau de cei din jurul nostru. Când vom înţelege şi vom acţiona fără gânduri şi intenţii de separare atunci vom fi fericiţi, deoarece nu vom mai avea grijă să facem rău cuiva, să deranjăm, să înşelăm, să invidiem, pentru că înţelegem că făcând cuiva acestea de fapt ni le facem nouă. Deci cu cât ştii mai în amănunt ce vrei cu atât orice experienţă care apare în viaţă ta nu o mai judeci din polaritate adică e „rea” sau „bună” ci o iei ca atare şi ştii că face parte din procesul tău de creştere şi dezvoltare. Având această atitudine rămâi în pace în interiorul tău şi deciziile pe care le ei vor fi luate fără părtinire şi fără supărare. Spunea un maestru „Ia lucurile şi experienţele care vin în viaţa ta aşa cum sunt fără să le judeci, fără să le analizezi şi fără să le critici, pentru că toate tu le-ai adus pentru a evolua”. Foarte interesant. Experimentaţi această atitudine şi veţi vedea rezultatele şi cum vi se schimbă viaţa, de fapt percepţia asupra vieţii.

2. Pasul doi efortul susţinut sau disciplina. Aici includem activităţi, imagini, gânduri adică lucrul cu noi şi cu mintea noastră pentru a ajunge să credem şi să manifestăm ca şi cum ceea ce vrem deja există.

Este simplu să spui că vrei ceva dar tu stai toată ziua la televizor cu telecomanda în mână şi aştepţi să-ţi pice din cer. Am o veste adică un proverb popular: „Dumnezeu îţi dă dar, nu îţi bagă în traistă”. Adică măcar ridică-te deschide uşa şi „ia coletul de la poştaş”. Efortul nostru se poate structura astfel:

• prin imagini mentale a ceea ce vrem, sau focus, sau concentrare, sau să ne gândim de cât mai multe ori pe zi la acel ceva (la ce ne dorim), să avem în mintea noastră mereu acea dorinţă.

„Înainte să poţi realiza un lucru trebuie să-l vezi clar” spunea într-o carte Alex Morrison.

Marii oameni care s-au împlinit în viaţă, sau au creat ceva nou ieşit din comun sunt cei care mereu au vizualizat sau şi-au imaginat cum vor fi, ce vor avea şi cum vor ajunge. Citiţi cartea „De la idee la bani” a lui Napoleon Hill, şi veţi vedea exemple destule.

„Mintea poate să obţină ceea ce concepe şi crede” – Napoleon Hill.

• prin acţiuni şi activităţi pliate pe ceea ce vizualizăm;  Prin astfel de acţiuni tu de fapt manifeşti credinţa că acel lucru se poate împlini, ai încredere şi îţi creezi noi oportunităţi şi deschizi noi linii de destin prin care acel ceva se poate împlini. Dacă nu faci nimic rămâi în cercul tău, în vechea linie de destin şi vei avea rezultatele pe care le-ai avut şi până acum.
• prin comportamente congruente cu starea minţii tale; Dacă atitudinea şi comportamentul tău este ca a unui om fericit aşa va fi. Dacă tu mereu „cauţi nod în papură la orice şi la oricine” aşa vei atrage oameni în viaţa ta care vor face asta cu tine.
• prin lecturarea unor cărţi de dezvolatre personală şi spirituală, prin audierea unor CD-uri motivaţionale care ne ajută să ne educăm propria minte şi să aflăm din povestea altora cum au realizat ce au vrut şi ce metode proprii au găsit.

Spunea R. W.Emerson că „Un om este ceea ce gândeşte toată ziua”.

Cu cât vom studia conştient mai multe cu atât Sinele nostru divin va trece peste graniţele personalităţii noastre limitate.  „Hrăneşteţi mintea cu gânduri mari”– Benjamin Disraeli

Repetiţia este mama înăţăturii – nu uitaţi asta. Citiţi şi ascultaţi dimineaţa la trezire şi seara la culcare şi veţi vedea cum se derulează ziua respectivă. De fapt când studiem conştient ajungem în starea de conştienţă, adică în starea de fapt care ne ajută să trecem dincolo de capacităţile şi ideile limitate şi astfel ne creem de dimineaţă o linie de destin în care vom manifesta cât mai mult din potenţele divine.

Devenim ceea ce credem că vom deveni.

3. Următorul pas este angajamentul. Adică să-ţi propui un termen sau o marjă de timp, pentru că fiecare dorinţă o vrei pentru un anumit timp sau să se împlinească până la un moment dat. Nu e acelaşi lucru să ai ceva la timpul potrivit când mai poţi face ceva cu acel ceva sau să ai ceva când nu mai ai ce face cu el.

Practic eu am o agendă în care notez:

• la începutul unei zile ce îmi propun să fac şi ce am de făcut;
• la începutul unei luni ce vreau să fac în luna respectivă;
• la începutul unui an ce vreu să fac în acel an;

Ce vreau să vă spun este că întotdeauna ce am scris s-a împlinit, iar la ce am scris pe un an s-a împlinit de cel mai multe ori în prima jumătate a anului. De aici am tras concluzia că atunci când scrii ceva este ca şi cum ai pus ca o pecete energetică şi informaţională în univers şi atunci toate forţele şi entităţile superioare care lucrează în materializarea a ceea ce vrem citesc, văd ce vrei şi apoi acţionează. Este ca atunci când nu mai au de aşteptat să-ţi aduci tu aminte să te rogi, să te duci la o slujbă, să te duci la un intermediar exterior pentru a realiza ceva. Drumul către împlinire este mult mai rapid. Este magnific. Încercaţi şi veţi vedea. Toţi cei din jurul meu la care am povestit asta şi au aplicat au fost fascinaţi de ce şi cum se materializează ceea ce au scris. Acţionaţi şi veţi vedea.

4. Ultimul pas este răbdarea. Adică îţi propui un termen limită dar te manifeşti cu pace şi linişte interioară şi cu credinţa că ai acel ceva. Asta înseamnă să nu fii agitat şi ataşat. Eşti agitat şi nu ai răbdare de fapt când nu ai încredere că se va împlini. Nerăbdarea se manifestă ca un efect al lipsei de încredere. Mântuitorul Iisus Hristos spunea în învăţăturile sale că:„ De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede”– [Marcu 9, 23]. Dacă ne-a lăsat această învăţătură e clar că ce avem de făcut este să credem, adică să intre în aria noastră de acceptare şi toate se vor aşeza.

Părintele Cleopa avea o vorbă: “răbdare, răbdare şi iar răbdare”, de fapt voia să spună că dacă ai credinţă totul se va rezolva. Răbdarea este o stare de fapt, pe care o capeţi în momentul în care mintea ta nu se mai îndoieşte şi nu îţi mai dezvoltă în minte diverse voci ale neîncrederii. Când vrei să faci ceva şi apar în mintea ta nenumăraţi de „ dacă…atunci”, ce ai de făcut este să lucrezi conştient cu tine şi să nu intri să rulezi acele gânduri. Dacă vor vedea că nu intri în jocul minţii vechi, limitate se vor potoli iar tu îţi vei ţine focusul şi concentrarea pe ce ai de împlinit.

Este important să fim conştienţi că nu se poate peste noapte să manifestăm o anumită conduită nouă, dar important este să vrem să ne schimbăm. Aveţi răbdare cu voi, daţi-vă timpul necesar pentru schimbarea vechilor comportamente, programe şi manifestări implementate inconştient cu unele noi create conştient şi responsabil. În lucrul cu voi nu uitaţi să fiţi tot timpul de partea voastră. Mult succes şi materializări minunate să aveţi. Cu drag.