Scoica
Posted on 04/07/2014

    Scoica

37                                            de Lucian Blaga

           C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine

                              Și inima

              mi-o prind în mână: tremurând

          Îmi strâng comoara la ureche și ascult:

Îmi pare,

Că țin în mâini o scoică,

În care

Prelung și nențeles

Răsună zvonul unei Mări necunoscute….

O, voi ajunge, voi ajunge

Vreodat pe malul

acelei Mări, pe care azi

o simt,

Dar nu o văd?…

2 Comments
  1. valentina says:

    minunat, ne spune ca inima este locul sinelui divin prin care apartinem de Dumnezeu. fantastic

  2. Super poezie exact asa simt sau simtim ca suntem multi care simtim asa cum spune si în poezie “marea pe care o simt” da sigur ca ajungem pană la mal de vrem cu adevarat.
    Multumim de poezie.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Acest continut este protejat prin drepturi de autor.