Regăsirea puterii interioare

Fiecare dintre noi se naşte cu acel ceva care este dincolo de trup, minte şi ulterior de personalitate.

Acel ceva cântăreşte după diverse studii din America (diferenţa dintre un om viu şi unul mort) 11 unci, adică 311,85 grame. Acel ceva tot timpul este în noi şi vieţuieşte acolo în inima energetică aşteptând să-i dăm crezare şi atenţie. Este o forţă nemărginită şi deosebit de puternică, magnifică aş putea spune.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Toți suntem în contact permanent cu această forţă până la vârsta de 7 ani, după care a intervenit educaţia de masă, unde am fost „învăţaţi” să nu ne mai ascultăm forţa interioară, pentru că a intervenit educaţia condiţionată. Din acel moment am început să ne pierdem încrederea în noi, deoarece noi simţeam ceva dar cei din exterior ne îndrumau să facem altceva, adică să aplicăm regulile sociale chiar dacă eram sau nu de acord cu ele, cum ar fi: Nu e frumos să…., Nu se cade…., Te vede lumea…, Nu ai voie să…, E periculos să….etc – lista poate continua(vă invit să faceţi o introspecţie şi să vedeţi de ce vă lipseşte încrederea în voi, adică care sunt programele limitative după care aţi fost ghidaţi în viaţă).

În practica mea profesională întâlnesc foarte mulţi oameni care vin şi spun că ei ştiu că au o putere nemărginită, dar datorită faptului că le lipseşte încrederea în ei, nu au curajul să acţioneze să-şi facă viaţa mai frumoasă şi să fie fericiţi. În timp în urma întâlnirilor în care conştientizează, cine sunt ei de fapt şi ce vor ei de fapt, parcă li se dă vălul deoparte şi încetul cu încetul accesează forţa interioară, se lasă ghidaşi de ea şi apoi se văd rezultatele unei vieţi împlinite.

Pentru că nu avem încredere în noi, ne risipim forţa interioară inutil investind prea multă energie în cei din jur (iubiţi, părinţi, copii, dogme religioase, salvatori cu trup sau fără, terapeuţi, bani, bogăţie – adică acumulări de tot felul, şcoli nenumărate – pentru a ne demonstra că suntem capabili) pentru ca acestea să ne valorizeze, să ne recunoască ca indivizi în societate, să ne salveze de diverse situaţii, etc. Lista poate continua şi o puteţi completa fiecare.

„Îţi risipeşti puterea atunci când cineva sau ceva din exteriorul tău devine mai important decât ceea ce se află în tine.”

Tot ceea ce îţi trebuie se află în interiorul tău şi nimeni altcineva nu poate să ştie mai bine decât tine ce cale să urmezi, ce studii să faci, cu ce om să te iubeşti, care-ţi sunt idealurile, ce să-ţi doreşti …

În momentul în care investeşti puterea, credinţa ta în exteriorul tău, te secătuieşti de energie şi de forţă vitală, aşteptând salvarea din afară, aşteptând ca cineva să te îndrume, să te călăuzească, să te aprecieze. Spunea părintele Arsenie Boca că: cel mai important după Dumnezeu eşti tu, că în tine de fapt se află Dumnezeu. Accesând forţa divină din tine nu mai pierzi energie în exterior ci pur şi simplu acţionezi cu toată forţa, şi atunci lucrurile se întâmplă aşa cum vrei, eşti propriul tău stăpân şi eşti creatorul conştient al realităţii tale.

Numai tu însuţi poţi să-ţi faci ordine în viaţă. Nu ai nevoie de o putere exterioară deoarece tu te naşti cu ea; trebuie doar să astupi găurile din găleata care a început să curgă.

Debarasează-te cât mai repede de iluziile şi minciunile cu care ai fost hrănit – şi cu care ai ajuns să te hrăneşti – pentru că te împiedică să trăieşti viaţa aşa cum meriţi. Facând astea vei avea o mare surpriză şi îţi vei da seama că te-ai mulţumit cu foarte, foarte puţin din ceea ce poţi face şi avea. Când îţi vei da seama de asta nu vei mai putea accepta o existenţă anostă şi searbădă, ci te vei considera îndreptăţit să trăieşti aşa cum vrei , aşa cum îţi place şi nu vei mai putea lăsa să te trăiască viaţa pe tine, ci o vei trăi tu pe ea.

Dacă o experienţă oarecare din viaţa ta te lasă cu un sentimet de neîmplinire, sau insatisfacţie înseamnă că Sursa din tine îţi dă un semnal, iar dacă tu nu asculţi de sinele tău divin şi mergi mai departe înseamnă că ai pornit la drum cu acel sentiment. Iar ideea că relaţiile cu ceilalţi te ajută să scapi de el e doar o iluzie – de fapt interrelaţionarea îl exacerbează. Există totuşi o compensaţie: sursa puterii se află în tine dintotdeauna şi pentru totdeauna, ce ai de făcut de fapt este să devii conştient de ea să începi să te conectezi la ea şi să acţionezi măcar o dată ascultând de Sinele tău Divin.

Când întreb pacienții dacă ştiu că sursa puterii lor se află în ei, îmi răspund că da ştiu, au citit în multe cărţi, au văzut filme în care au aflat acest lucru, dar totuşi viaţa lor este numai o suferinţă, şi nu ştiu cum să facă să simtă şi să trăiască şi ei această stare de pace.

Apoi le explic că tot ceea ce au citit la alţii este o filozofie şi nu un adevăr al lor pe care să-l fi trăit deoarece ei nu au accesat forţa şi nu trăiesc în bucurie şi pace. În momentul în care trăieşti o stare atunci aceea devine adevărul tău, şi nimeni nu ţi-l mai poate lua, aşa cum spunea Iisus Hristos „Cunoaşte-ţi adevărul şi adevărul vă va elibera”.

Când ai trăit pe propria ta piele şi în propria ta viață o experienţă, ea devine adevăr şi nimeni nu te mai poate manipula cu: să vezi că e aşa sau altfel, tu ştii şi devii propriul tău stăpân.

Când eram mai mică vedeam tot felul de imagini, din alte dimensiuni şi mă cam speriam că nu mi le putea explica nimeni şi nici nu puteam să discut cu prea mulţi aceste subiecte şi ca să mă protejez pe la 14-15 ani m-am rugat la Dumnezeu să nu mai văd dar să Ştiu. Sunt foarte fericită că mi s-a dezvoltat acest potenţial să ştiu pentru că astfel sunt mereu în contact cu Sinele meu divin.

Pentru a vă conecta şi a vă lăsa călăuziţi de puterea Divină din voi, pe lângă analizele şi introspecţiile pe care vi le faceţi puteţi spune în fiecare dimineaţă de 21 de ori următoarele afirmaţii:

„Sunt dintotdeauna conectat la Sinele meu Sfânt”.

„Sunt dintotdeauna ghidat de Sinele meu Sfânt”.

Spuneţi aceste afirmaţii timp de 29 de zile de cât mai multe ori pe zi, atunci când: aveţi de luat o decizie, când vreţi să faceţi ceva, când vreţi să vă implicaţi într-un proiect, când mergeţi la o întâlnire, când aveţi un discurs, când mergeţi la un interviu, etc, și veţi trăi experienţa să ştiţi totul despre ce aveţi să faceţi. De ce 29 de zile? Deoarece atât îi trebuie unui neuron să crească din trunchiul cerebral până pe emisfere unde să se creeze o reţea neuronală a experienţei trăite care devine adevăr şi poartă de intrare pentru alte multe experienţe similare. Este ca atunci când ai învăţat să mergi pe bicicletă, după ce ai mers o dată mereu vei şti să mergi.

Mult succes şi daţi drumul puterii interioare pentru a trăi în bucurie aşa cum ne-a îndrumat Iisus Hristos în Noul Testament (de 820 de ori, a repetat Iisus „Bucuraţi-vă”).