
Reflecții din vocea cunoașterii – partea IX-a
Posted on 28/01/2022
- Cea mai bună cale de a ne transforma convingerile legate de sine constă în, dezânvățatul de lucrurile deja învățate. Cu fiecare nouă renunțare la o obișnuința, credința revine încetul cu încetul, puterea noastră personală crește și poate fi investită în convingeri noi.
- Cele Patru Legăminte au o mare putere în a vă dezânvăța de toate metodele pe care le-ați folosit de-a lungul timpului împotriva propriei ființe, îndeosebi prin intermediul cuvântului. Urmând aceste legăminte, puteți pune la îndoiala toate opiniile care nu reprezintă altceva decât minciuni și superstiții. Cele Patru Legăminte sunt: fii impecabil în ceea ce spui, nu interpreta realitatea într-o manieră personală, nu face presupuneri și fă întoteauna tot ce îți stă în puteri.
- Când edificiul cunoașterii se prăbușește, noi obținem o a doua șansă de a crea povestea noastră personală așa cum dorim, pornind de la integritatea noastră. Ne putem folosi acum pentru a doua oară atenția în scopul creării unei povesti bazate pe adevăr, nu pe minciuni. În visul celei de-a doua atenții ne putem folosi plenar de puterea credinței noastre, voința noastră devine din nou liberă, iar ceea ce putem face cu ajutorul ei nu are practic limite.
- Atunci când suntem absorbiți în ceea ce facem, mintea aproape că numai vorbește. În asemenea momente devenim noi înșine și ne simțim minunat, deși nu facem altceva decât să acționam. În momentele de inacțiune, mintea se simte obligată sa facă ceva, și tot ce știe ea sa faca este să invite vocea cunoașterii să ia cuvântul.
- Cele mai frumoase momente din viața noastră sunt acelea în care suntem complet autentici, când suntem noi înșine. Atunci când ne aflăm în plin proces creator și când facem ceea ce ne place, noi redevenim noi înșine. Emoțiile noastre ies la suprafață și ne simțim minunat.
- De fiecare data când practicăm Cele Patru Legăminte, semnificația lor devine din ce în ce mai profundă, până când ochii noștrii spirituali se deschid complet. Viața noastră devine atunci o expresie a corpului emoțional, la fel cum era înainte să avem acces la cunoaștere. (de Don Miquel Ruiz)