Reflecții din vocea cunoașterii, partea a-VII-a

• Orice emoție pe care o simțim este reală. Ea reprezintă adevărul, căci se naște direct din integritatea spiritului nostru. Nimeni nu poate falsifica ceea ce simte. Emoțiile pot fi justificate sau reprimate, alții pot fi mințiți în legătură cu ceea ce simțim, dar în ceea ce ne privește, putem fi siguri că ceea ce simțim este autentic.

• Vocea cunoașterii ne poate face să ne simțim rușinați de sentimentele noastre, dar nu este nimic greșit în legătură cu ele. Nu există emoții bune și emoții rele. Chiar ura și mânia se nasc tot din integritatea spiritului. Dacă simțim aceste sentimente, există întotdeauna un motiv profund pentru acest lucru.

• Tot ceea ce percepem ne provoacă o reacție emoțională. Noi nu percepem numai sentimentele noastre, ci și cunoașterea pe care o deținem, manifestată sub forma gândurilor, judecăților și convingerilor noastre. Percepem vocea din interiorul capului, după care reacționăm emoțional în fața ei.

• De fiecare data când ne mințim singuri, când ne judecăm sau ne auto-respingem, noi trăim o reacție emoțională care nu este deloc plăcută. Dacă nu ne place reacția noastră emoțională, nu trebuie neapărat să o reprimăm. Mult mai corect este să eliminăm cauza care a produs-o. Emoțiile noastre se schimba în bloc atunci când nu mai credem în minciuni, căci emoțiile sunt un efect, niciodată cauza.

• Emoțiile noastre sunt reale. Vocea cunoașterii, care ne face să suferim, nu este reală. Suferința noastră este autentică, dar acest lucru nu este neapărat valabil și în ceea ce privește motivele pentru care suferim.

• Oamenii sunt posedați de cunoaștere, de o imagine de sine distorsionată. De aceea, ei nu se mai simt liberi.

• Durerea emoțională este simptomul unui abuz. Durerea ne învață că trebuie să facem ceva pentru a pune capăt abuzului, emoțiile reprezintă cea mai importanta parte a poveștii noastre personale, deoarece ne învață cum să ne descurcăm în viața pe care o ducem. Dacă urmam firul emoțiilor, putem schimba circumstanțele în care trăim. ( De Don Miquel Ruiz)