Integrare și reconectare

Posted on 26/02/2025

În experiența mea de viață mi-a plăcut să înțeleg de ce se întâmplă anumite evenimente sau situații, adică cu ce din mine le atrag și cum le integrez.

Vechile mea întrebări erau:

– De ce unii pot și alții nu?

– De ce unii reușesc în ce își propun și alții nu?

– Cum să fac să reușesc?

Fiind terapeut IMAGO, întrebarea mea din ultimul an a fost: de ce unii pot intra în relații de cuplu pe care le pot gestiona cu bine pentru a reuși să trăiască „iubirea deplină” mai mult decât „lupta de putere”.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Astfel din decembrie 2023, am descoperit un eveniment din copilăria mea care m-a marcat foarte mult în această direcție.

Evenimentul este că tatăl meu s-a îmbolnăvit când eu aveam 8 ani.

Până atunci familia mea era una fericită, cu armonie, iubire și înțelegere.

După acel eveniment pe umerii mamei a revenit toată responsabilitatea, iar noi copiii eram destul de timorați și speriați de ce se putea întâmpla cu tata, atunci când avea diverse crize generate de boală.

Ca să pot suporta acea pierdere a unui tată sănătos și în echilibru, am plecat în viață cu o parte în care trebuia să fiu puternică și capabilă să învăț, să reușesc și am băgat sub preș acea frică și durerea pierderii, împreună cu o bucățică din mine

Adică când am băgat sub preș am pierdut și o parte a acelei fetițe de 8 ani.

Când am conștientizat asta a fost ceva major, o durere aproape insuportabilă, am plâns câteva zile după acea pierdere și cu ajutorul unui coleg IMAGO am reușit să fac un dialog fabulos într-un loc special ca energie și timp, cu soare, zăpadă și elemente magice din jur.

După acel dialog foarte reușit am putut să fac procesul unificării cu acea parte din mine lăsată în trecut.

Imediat m-am simțit întreagă și mi s-a umplut pieptul cu o energie puternică.

Aș vrea să vă spun că în toată viața mea când urma să pierd ceva – simțeam în piept o durere fizică.

După acel proces de unificare a dispărut acea durere fizică din piept și s-a umplut cu ceva de-al meu, pierdut cândva.

Apoi am avut câteva zile magice cu această stare de plinătate și întreagă, însă lipsea ceva infim, însă eu știam că mai este ceva nedescoperit încă.

O să mă întrebați cum știam?

Atunci când sunteți în contact cu voi, pur și simplu știți că nu-i complet, mai este ceva, iar mediul înconjurător prin diverse situații și evenimente îți aduce în prim plan ceea ce lipsește.

Știu din cărți că: atunci când ceri, universul conspiră ca să se împlinească dorința ta, a venit situația din mediu ca să vindec și „trauma zero”.

Fiind terapeut de traumă, știu că în perioada 0-7(12) ani se instalează unele dureri emoționale sau traume care ne marchează pe viață și se reiterează până vindecăm și integrăm acele dureri emoționale.

Așa că am descoperit ce am trăit eu la naștere.

În general terapeuții de traumă spun că toți avem trauma nașterii.

Nu prea am dat atenție acestei informații. Însă simțind rana de respingere în diverse situații relaționale actuale, m-am gândit dacă nu o avea legătură acele trăiri ale mele cu momentul 0-1 an când se activează această rană.

Mama mea fiind plecată dintre noi, nu aveam pe cine să întreb însă având o soră mai mare am rugat-o să-mi spună cum am fost eu ca copil între 0-1 an.

Și astfel am aflat rațional că „mama s-a chinuit 2 zile să mă nască acasă cu moașa satului”. Am avut multe kg la naștere și abia a reușit, să mă aducă pe lume însă după acel moment a rămas foarte slăbită, mai bine spus între viață și moarte și pe mine m-au dus într-o cameră alăturată și din când în când, mă ducea sora mea la alăptat și mama nu putea să mă țină în brațe că era forte slăbită ci doar mă ținea sora să sug sân.

Astfel plângeam continuu în acele 3 zile, și probabil plânsul meu a ținut-o în viață.

Evident că toată copilăria am stat după mama oriunde mergea, orice făcea eu „eram după fusta ei”- expresie folosită de sora mea.

Aceste informații le-am aflat acum 3-4 ani, însă nu am intrat în emoția de atunci, acum înțeleg și de ce pentru că lipsea evenimentul de la 8 ani, când m-am separat de o parte din mine.

Însă după ce am reușit să fac procesul unificării, a apărut la o săptămână o situație în care iar m-am simțit respinsă și am intrat să lucrez cu acel moment.

Astfel am simțit acea durere emoțională și plânsul copilului din mine s-a declanșat încât de la ora 21 la 1.30 noaptea am ținut-o tot așa cu acel plâns care nu se mai oprea ( vă spun astea pentru că eu în viața mea am plâns foarte rar și doar la momente de pierderi majore – în rest „trebuia să fiu puternică”).

Am continuat integrarea și pentru că am creat o tehnică care se numește „rescrierea trecutului,” pur și simplu am rescris acel moment și m-am vizualizat bebeluș lângă mama pe pat, chiar dacă ea era slăbită măcar îi simțeam căldura corpului și respirația, ca să -mi de-a starea de siguranță și să ies din rana de respingere.

După acest exercițiu a fost mai bine, nu am mai plâns, însă lipsea ceva. O colegă psiholog îmi sugerează că poate ar fi bine să merg la casa părintească acolo unde m-a născut mama și să mă reconectez cu acele locuri.

Zis și făcut fiind un eveniment în zona Moldovei, acolo unde eu am copilărit, am plecat spre casa părintească să mă reconectez cu locurile și energia mamei și a părinților mei.

Am ajuns acolo și ca intenție era să beau apă din fântână acelui loc, care mi-a adus conectare cu viața de atunci și de colo.

Am contemplat locul, am dus o floare albă și am pus-o în casa părintească acolo unde am fost născută, ca un omagiu adus spiritului mamei mele pentru tot efortul depus ca să fiu azi în viață și pentru susținerea ei optimă și necesară.

Am băut apa din fântână, am spus o rugăciune pentru ei și am plecat spre casă simțind că acum sunt întreagă cu adevărat.

Aceste momente de integrare (de la 8 ani și de la nașterea mea) simt că m-au adus în conectare cu mine, cu ființa mea subtilă și pot spune că acum sunt mai completă pentru a putea să-mi susțin viața conștient și să pot integra aspectele relaționale din experiența mea pământească.

Mulțumesc oamenilor, situațiilor și evenimentelor care m-au ajutat să reușesc acest proces de integrare. Pentru că aceste elemente exterioare sunt mesagerii buni care ne aduc în contact cu noi.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și integrare