Dizolvarea corpului-durere

Posted on 17/08/2012

“Cea mai mare parte a suferinţei oamenilor este inutilă. Este creată chiar de dumneavoastră, atât timp cât viaţa vă este condusă de mintea care nu este supusă observării. Durerea pe care o creaţi acum este întotdeauna o formă de neacceptare, o formă de rezistenţă inconştientă faţă de ceea ce este.

La nivelul gândului, rezistenţa este o formă de critică. La nivel emoţional, este o formă de negativism. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenţă faţă de momentul prezent, iar acesta depinde la rândul său de gradul de identificare cu mintea. Mintea caută întotdeauna să nege clipa Acum şi să evadeze din ea.

Cu alte cuvinte, cu cât sunteţi mai identificat cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiţi. Sau puteţi privi acest lucru şi în felul următor: cu cât sunteţi mai capabili să respectaţi şi acceptaţi clipa Acum, cu atât sunteţi mai liber de durere şi suferinţă — şi de mintea egocentrică (veche).

Unele învăţături spirituale afirmă că toată suferinţa este, în ultimă instanţă, o iluzie, şi acest lucru este adevărat. Se pune întrebarea: este adevărat şi în cazul dumneavoastră? O simplă credinţă nu face ca acest lucru să devină adevărat. Vă doriţi să suferiţi pentru tot restul vieţii, continuând să spuneţi că durerea este o iluzie? Vă eliberează acest lucru de durere?

Ceea ce ne interesează aici este modul în care puteţi realiza acest adevăr — ceea ce înseamnă că poate deveni propria dumneavoastră experienţă.

Durerea este inevitabilă atât timp cât vă identificaţi cu mintea, adică atât timp cât sunteţi inconştient din punct de vedere spiritual. Mă refer aici în primul rând la durerea emoţională, care este în acelaşi timp şi principala cauză a durerii fizice şi a bolilor. Resentimentul, ura, mila de sine, vinovăţia, furia, deprimarea, gelozia ş.a.m.d., chiar şi cel mai uşor sentiment de iritare — toate sunt forme ale durerii. Şi orice plăcere sau exaltare conţine în ea sâmburele durerii, fiind inseparabilă de contrariul ei care se va manifesta în timp.

Oricine a folosit vreodată un drog pentru a avea o experienţă de exaltare ştie că exaltarea se transformă într-un final în deprimare, că plăcerea se transformă într-o formă de durere. Mulţi oameni ştiu din proprie experienţă cât de uşor şi de repede se poate transforma o relaţie intimă dintr-o sursă de plăcere într-una de durere. Privit dintr-o perspectivă superioară, atât polul negativ cât şi cel pozitiv sunt feţe ale aceleiaşi monede, fac parte din durerea fundamentală, care este inseparabilă de starea egocentrică de conştiinţă identificată cu mintea.

Există două niveluri ale durerii: durerea pe care o creaţi acum şi durerea din trecut, care încă mai trăieşte în mintea şi corpul dumneavoastră.

Atât timp cât nu puteţi accede la puterea clipei de Acum, fiecare durere emoţională pe care o trăiţi lasă în urmă un reziduu de durere care continuă să trăiască în dumneavoastră. Se contopeşte cu durerea din trecut, care se afla deja acolo, şi se fixează în mintea şi corpul dumneavoastră. Acest lucru include, bineînţeles, şi durerea suferită în copilărie, provocată de inconştienţa lumii în care v-aţi născut.

Această durere acumulată este un câmp energetic negativ care vă locuieşte trupul şi mintea. Dacă o priviţi ca pe o enti­tate invizibilă de sine stătătoare, vă apropiaţi foarte mult de adevăr. Este corpul-durere emoţional.

Corpul-durere are două modalităţi de funcţionare: latentă şi activă. Se poate afla în starea latentă în 90% din timp, însă într-o persoană extrem de nefericită poate fi activ în proporţie de 100%. Unii oameni trăiesc aproape în întregime prin cor­pul-durere, în timp ce alţii îl pot simţi numai în anumite situ­aţii, cum ar fi relaţiile intime, situaţiile asociate cu aban­donarea sau pierderile din trecut, rănile fizice sau emoţionale ş.a.m.d.

Poate fi activat de orice eveniment, mai ales dacă acesta rezonează cu un tipar de durere din trecutul dumneavoastră. Când este pregătit să se trezească din faza latentă, chiar şi numai un gând sau o remarcă inocentă făcută de cineva apro­piat îl poate activa.”

{Eckhar Toller- Ghid practic, Puterea prezentului}