De la eu la… sunt și suntem
Posted on 03/05/2012
Poți face din visul tău o realitate atât pentru tine cât și pentru ceilalți…
Dar mai întâi este esenţial să fie real pentru tine, altfel va fi o “iluzie” în doi sau colectivă, în care tu vei fi generator și ceilalți cumpărători de iluzii, care se vor transforma la rândul lor în vânzători de iluzii…
Ideea e să fii mai întâi tu mulțumit de ce faci și apoi să vezi dacă ce ești tu mulțumește și pe altcineva. Dar cum să fii mulțumit când nu știi ce te face mulțumit, ce anume îți dorești și ce anume vrei în viața ta? (si asta nu ca lucruri exterioare… ce vrei tu de la tine în măsura în care ești și poți deveni?)
Să vezi potențialul în cineva este una și să îți faci speranțe și să ai așteptări, e alta. Când ai așteptări, nu-l vezi pe celălalt individualizat ci-l vezi pus undeva lângă tine, eventual să te completeze în neajunsurile tale, sau în laturile pe care încă tu nu ți le-ai dezvoltat (fie că ai fost preocupat cu altceva sau că e mai ușor când primești din exterior decât să faci tu ceva în acest sens). Aceasta și în cazul ăn care tu nici măcar nu i-ai comunicat așteptările tale… Poate că nici el nu era conștient că are așteptări. Când apar reproșuri e posibil să fi existat la un moment dat și amprentele unor așteptări…
Ceea ce faci în timpul liber îți arată și ce loc ocupă ceea ce faci, ca importanță, în viața ta (asemănător cu cei care se iubesc între pauze, pentru că în rest sunt preocupați de făcut bani, sau se ceartă, sau văd erorile celuilalt înainte de a se privi pe sine).
Ca potențial, poți să fii foarte bun și în pauze dar ca randament și eficiență ține și de puterea ta interioară, dacă poți face față. Poți fi eficient și în carieră și în familie dar nu oricum. Să știi ce loc ocupă în viața ta și cariera și familia. Dacă familia e cea mai importantă pentru tine vei ști ce sa alegi când situația de viață îți va cere și familia și cariera deopotrivă.
Situație pe care tu o creezi de altfel, sau cu participarea ta conștientă sau mai puțin conștientă. Pentru că nimic nu ne este străin… cel puțin poți să te mire că nu te-ai așteptat… fiind și normal când tu ai așteptări de la celălalt, neștiind că poate și el e în aceeași situație. Și vă completați unul pe celălalt cu așteptări, uitând de cine sunteți și uitați și de visul pe care îl aveți fiecare …
Sunt și vise ce pot fi comune dar asta când doi oameni sunt în cât mai multe privințe asemănători, și după ce au mers o bună parte din drumul vieții lor spre regăsirea de sine, cunoașterea de sine și manifestarea potențialului. Și când aceste vise s-au conturat în ceva real, adică sunt stabile și constante în ei ca principii (adică sunt amândoi stabili în ceea ce sunt și afirmă, exprimă). Cei cu realități comune se întalnesc pe un “coridor” al vieții care îi va conduce unde doar ei aleg (nici mama, nici prietena nu o fac în locul lor nici măcar ca sugestie).
Este suficient să apară cineva în viața ta și să-ți amintească de visul tău? E necesar ca și visul tău să fie destul de puternic și real pentru a-l urma și a-l îndeplini. Cineva din exterior te poate remarca, recunoaște… esențial ar fi să te fi ocupat și singur de valorificarea potențialului tău, înainte ca altul să te remarce. Celălalt poate vedea în tine ceea ce-i lipsește (și se conturează noi așteptări viz-a-vis de potențialul tău care se cere manifestat), sau ce l-ar completa, sau ce ar fi asemănător viziunii lui de viață pentru a se implini sau alte variante…
Ca să excelezi într-un domeniu e necesar să fii cu totul pentru acel domeniu și cu mintea și cu sufletul… Singur îți stabilești prioritățile și sistemul de valori din viața ta.
Dar când asta nu e o alegere personală în totalitate ci o influență din partea familiei în a alege cariera și a influenței celuilalt în a alege un vis ce poate deveni realitate… te poți întreba cât vine din tine și cît din exterior? Oricum influențe există, cu toții influențăm și suntem influențați de tot ce suntem și ne înconjoară…
Rămâne de văzut cât conștientizăm și în ce sens ne lăsăm influențați. Și mai întâi de asta să ne vedem, noi pe noi, așa cum suntem.
În momentul în care dorința vine din interior ai mai multă forță și motivație să realizezi ceea ce iți dorești… e un moment când visul tău nu mai e doar un simplu vis ci devine realitate. O realitate pe care tu o construiești… Pentru că suntem creatori și de oportunități.
Presiunea vine din exterior, o resimți ca presiune în momentul în care celălalt cere mai mult decât ceri inclusiv tu de la tine… pentru că cere în măsura potențialului, nu în măsura a ceea ce tu ești (încă fragil în ceea ce privește alegerile și stabilitatea)… Și presiunea e din ce în ce mai sufocantă când e însoțită de așteptări. Uneori îi faci pe ceilalți să sufere (pe cei care aveau așteptări de la tine) când faci niște alegeri care nici măcar pe tine nu te mulțumesc. Poți oferi totul, să-ti pui sufletul pe tavă, sau poți face un pas către celălalt și să vezi și celălalt în ce direcție face următorul pas… variante sunt multiple pentru că și noi suntem diferțti.
Visul meu poate fi și visul Tău.
Visul meu creează realitatea mea.
Visul tău creează realitatea Ta.
Realitatea mea poate fi și realitatea Ta.
Când oamenii se întâlnesc pe “coridorul” vieții… să fie conștienți de ce realitate aleg, s-ar putea să fie o realitate comună, în care noțiunea de ”eu” și “Tu” dispare și apare noțiunea de “Noi”. Asta îmi amintește și de sintagma ”Eu și Tatăl una suntem…”.
Și pentru că mi-am amintit, rectific, apare noțiunea de suntem. Adică: eu sunt, tu ești… E important să conștientizezi ce ești și viz-a-vis de celălalt… ideea e că nu poți fi pentru celălalt mai mult sau altfel decât ești tu în relație cu tine.
Sunt lucruri care sunt necesare să vină din tine, chiar dacă primești un imbold din exterior…
Autor articol: Psiholog Diana Troacă