“Cunoaste-te pe tine insuti” – intre stiinta si viata de zi cu zi (I)

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În ultimele decenii apare acest îndemn din ce în ce mai des în preocupările științei (neuroștiința, psihologia, etc.). În limbajul ştiinţific, percepţia propriilor gânduri poartă numele de „metacogniţie”  – gândirea despre gândire.

Mai este folosit și termenul de „metaconştienţă” – conştientizarea propriei conştienţe. Indiferent de numele sub care este cunoscut, acest fenomen joacă un rol esenţial în experienţa umană, fiind consemnat în cele mai mare opere literare şi filozofice.

Cunoaşterea propriei persoane este un pas necesar pentru orice tip de schimbare pe care dorim să o realizăm.

Cum putem să ne cunoaştem pe noi înşine? În ultimii ani, ştiinţa a făcut mari progrese în această direcţie, oferindu-ne o cale spre această realizare mult dorită.

Diverși cercetători începând cu anii ‘70, fac diverse experimente să poată demonstra și explica această conștiință de sine.

Astfel Kevin Ochsner, directorul Laboratorului de Neuroştiinţe Social Cognitive din cadrul Universităţii Columbia din New York, este unul dintre cei doi fondatori ai acestui nou domeniu ştiinţific.

„Cunoaşterea de sine este capacitatea de a ieşi în afara propriei fiinţe şi de a ne percepe cât mai obiectiv cu putinţă. De multe ori, acest lucru înseamnă a adopta perspectiva altcuiva asupra noastră, imaginându-ne că ne vedem prin ochii altei persoane. Astfel, eu aş deveni camera, privindu-mă pe mine, observând care este răspunsul meu. A deveni conştient de sine, a avea o meta-perspectivă asupra propriei persoane, este ca şi cum am interacţiona cu o alta. Acesta este un aspect fundamental pe care neuroştiinţele sociale încearcă să-l facă înţeles, explică Ochsner.

Fără această capacitate de a ne poziţiona în afara propriei experienţe, fără această conştiinţă de sine, ne-ar fi imposibil să ne controlăm şi să ne direcţionăm comportamentul. Această capacitate de modificare a comportamentului în timp real, în funcţie de obiective, este ceea ce ne permite să ne comportăm ca un adult. Această abilitate este necesară pentru a ne elibera de fluxul automat al experienţei şi pentru a ne putea direcţiona atenţia. Fără a avea conștiința de sine,  am funcţiona pe pilot automat, conduşi de lăcomie, frică, furie sau obiceiuri nocive.

Termenul tehnic folosit de mulţi specialişti în neuroştiinţe pentru a desemna această abilitate este „mindfulness” – „conştiinţa deplină”.

Cuvântul desemna iniţial un străvechi concept budist, însă astăzi este folosit de cercetători pentru a desemna experienţa de a acorda o atenţie profundă prezentului într-un mod deschis. El se referă la ideea de a trăi „în prezent”, adică de a fi conştienţi de experienţă în timp real, atunci când se petrece, şi de a accepta ceea ce vedem.

Daniel Siegel, unul dintre cercetătorii care au aprofundat acest domeniu şi totodată codirector al Mindful Awareness Research Center din cadrul UCLA, defineşte „conştiinţa deplină” ca fiind „abilitatea noastră de a lua o pauză înainte să reacţionăm, creându-ne posibilitatea de a analiza mai multe opţiuni şi de a le alege pe cele mai potrivite”.

Această conștiință este o trăsătură pe care fiecare dintre noi o are într-o anumită măsură şi o poate dezvolta în numeroase feluri. Este o stare pe care o putem activa, iar pe măsură ce o activăm mai des, ea tinde să devină o trăsătură.

Kirk Brown de la Virginia Commonwealth University este unul dintre cele câteva sute de cercetători care studiază astăzi conştiinţa deplină. Ca student, Brown a observat că unele persoane se pricepeau mai bine decât altele la detectarea propriilor semnale interne atunci când se recuperau după o problemă medicală. Oamenii care erau conştienţi de propriile trăiri păreau să se vindece mai repede după operaţii decât cei care nu erau. Termenul ştiinţific pentru conştientizarea semnalelor provenite din interiorul nostru este „interocepţie”.

Studiile realizate de un alt cercetător, Jon Kabat-Zinn, director fondator al Center for Mindfulness in Medicine, Health Care, and Society din cadrul University of Massachusetts Medical School, au arătat că oamenii se vindecau mai repede de boli de piele dacă practicau „mindfulness”.

De asemenea, cercetările efectuate de Mark Williams de la Universitatea Oxford au arătat că recurenţa depresiei poate fi scăzută cu 75% prin antrenamentul conştiinţei depline.

Conştiinţa deplină ajută la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste studii. Cercetătorii s-au întrebat însă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau dacă există o altă explicaţie. (Va urma)