Copilul – ajutor pentru rescrierea vieții

  Pe lângă faptul de a fi o bucurie și o încântarea proprii noștri copii mai aduc în viața noastră și o anumită binecuvântare. Discutând cu cineva despre copii deodată am conștientizat că atunci când te joci mereu cu copilul și îi transmiți afecțiunea ta într-un mod posesiv, tu de fapt îți transmiți ție. Primul imbold al minții raționale a fost: Cum adică? Punând cap la cap faptul că atunci când nu conții ceva în interior, pentru compensare, ceri din exterior până îți umpli golul, așa este și cu copiii.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

După cum știți sunt părinți foarte posesivi care sufocă copilul cu atenție dar atenția este de fapt  un control mascat. Asta deoarece nu sunt siguri pe ei și le este frică să nu-și piardă fructul iubirii.

Și cum universul are modalități de a ne dezvolta și a ne potența partea divină din noi, a aduce la viață un copil este și o modalitate de a te vindeca prin interior.

Un copil atunci când îl naști te ajută să te rescrii și să vindeci rănile copilăriei tale. Asta dacă ești atentă la el și la nevoile lui. În momentul în care îi oferi dragoste, iubire și afecțiune de dragul de a dărui fără condiții, și nu să compensezi ce nu primești de la soț sau nu ai primit de la părinți, abia atunci ești vindecat. Abia atunci manifești iubirea divină în tot și toate. Până ajungi aici dă-ți voie să te rescrii și să crești frumos o dată cu el.

Am să vă mărturisesc cum am crescut și mi-am vindecat copilul interior prin intermediul fiului meu cel mic.

După vreo 2 ani de la nașterea sa, spun eu că „m-am trezit – adică am devenit conștientă că gândurile și credințele mele creează realitatea”, și am început să lucrez la interiorul meu. Și cum copii în primii ani sunt o reflexie a interiorului mamei, el a fost cel prin care am văzut ce era în mine și băgasem „sub preș – adică nu vroiam să văd”. Sub așa zisa preocupare doar să-i ajut pe alții, nu mai eram atentă la mine, nu aveam timp să mă analizez, deoarece adusesem în viața mea tot felul de oportunități în care să fiu tot timpul în activități exterioare mie, asta conform credințelor mele de atunci. Datorită acelei etape în care am fost la distanță de 1000 de ani lumină de mine, și eram doar în exterior, pentru că acolo găseam salvarea și vinovații, universul mi-a răspuns la cererea de ce este atâta suferință în această dimensiune? Printr-o conștientizare magnifică m-am trezit și am conștientizat că eu singură stau în noroiul emoțiilor și gândurilor create de mine, că nimeni nu mă ține legată acolo și că oricând pot ieși și trăi frumos și fără suferință. Așa că acum mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a revelat cine sunt și care este menirea mea în această dimensiune.

Revenind la copil el este ca o binecuvântare pentru părinți pentru că, prin el avem posibilitatea să ne vindecăm copilul din interiorul nostru. Dacă părinții noștri nu ne-au oferit atenția necesară și încurajările de care aveam nevoie, prin aducerea la viață a unui copil avem ocazia să ne uităm la noi și la interiorul nostru. Apoi conștienți fiind de ceea ce gândim, vorbim și facem și prin ceea ce oferim propriului copil fără condiții, să ne vindecăm oferindu-ne  nouă ce îi dăm și lui.

Este o cale extrem de ușoară, dar necesită multă atenție și focus. Adică concentrare pe ce faci, ce spui, cum te manifești.

Am mai spus că, copiii în primii ani (1-7) reflectă ceea ce conține mama în interiorul său. Așa cum știți copiii învață prin imitație, dacă tu ca mamă ai agresivitate în interior el este agresiv, plânge (adică ce nu exteriorizezi tu face el), dacă tu conții nemulțumire el este mofturos, dacă tu conții neîncredere el te imită.  Băiatul meu cel mare când era mic, era extrem de liniștit, nu plângea, eu nu am avut o noapte neagră cu el, era plin de pace, un zâmbet continuu (ca și azi de altfel), înțelegea tot ce îi spuneam, vorbeam cu el ca cu un adult și a crescut foarte frumos. Când l-am conceput și născut pe cel mic era tensiune în relația de cuplu iar până la un an, plângea continuu, nu puteam să plec din cameră că începea să plângă, îl țineam mereu în brațe la pieptul meu pentru a sta fără să plângă. Era atât de evidentă lipsa mea de siguranță din interior și faptul că nu știam în ce direcție duce relația de cuplu încât el se manifesta cu o lipsă de siguranță teribilă. De exemplu dacă dormea și eu vroiam să iau ceva din bucătărie, cum ieșeam din camera cum se trezea, parcă avea un radar când eu ieșeam din cameră. Și chiar avea un radar, pentru că ei sunt conectați continuu până la 7 ani, cu noi mamele, continuu.

De aceea am spus că el m-a ajutat să văd ce nu am vindecat în interior. Atunci a fost profesorul meu și pentru asta îi mulțumesc. După un an în care mereu mi-am pus întrebări cum e posibil doi copii din aceeași părinți să se comporte diferit, universul mi-a răspuns ce aveam eu în interior, copilul exterioriza. Atunci mi-am dat seama că eu conțineam acel plâns pe care nu-l exprimam pentru că „trebuie să fii puternică, să reușești, să muncești mult ca să le asigur tot ce au nevoie, etc.”

După ce m-am uitat la mine, am acceptat ce am în suflet și am început să fac curățenie, prin conștientizări și lucru cu mine, copilul s-a liniștit și este extraordinar. În continuare este profesorul meu, deoarece el mereu mereu este conectat la Sinele lui Divin și dacă „calc strâmb” mă atenționează, pe direct, adică mi le spune în față. Este fantastic.

Oricâtă dezvoltare personală am făcut prin școlile de formare din psihologie, nu am crescut așa cum m-au ajutat proprii mei copii. De aceea copii sunt cel puțin o dublă binecuvântare: mai întâi te vindecă pe tine și apoi te ajută să te menții treaz(ă). Dacă tu ești vindecat el se dezvoltă armonios în relație cu el și implicit cu alții, pentru ași manifesta spiritul în dimensiunea existențială.

De când m-am vindecat viața mea e alta. Am învățat să trăiesc eu cu mine, să mă bucur de ceea ce creez, să mă bucur de fiecare clipă petrecută doar cu mine sau cu alții din exteriorul meu, să mă manifest așa cum simt din interior fără să calc pe demnitatea sau liberul arbitru al altuia. Mult succes în vindecarea copilului din voi pentru că viața merită să fie trăită ușor și bine. Cu drag