Conectarea la sine

Trăim cu adevărat o situație complet nouă la nivel global, de aceea acum ies mai mult la suprafață bagajele emoționale cu care venim din copilărie și mecanismele de adaptare.  Creierul nostru este într-un suprastres major de aceea oamenilor le este foarte greu să gestioneze situația și să rămână în echilibru. Pentru a putea gestiona o astfel de situație în echilibru era necesar ca să ne pregătim înainte.

Autor articol Psiholog Niculina Gheorghiță

Însă luna Martie 2020 a venit cu o situație pandemică globală și nu am avut timp să ne pregătim ca oameni, așa că partea creierului nostru reptilian, a intrat în suprastress și noi, a fost necesar să ne mobilizăm să activăm resursele dezvoltate mai înainte – dacă au fost sau nu antrenate – ca să putem face față din punct de vedere fizic, mental și emoțional.

Cei care aveau antrenamentul mental au intrat mai bine în această situație de criză, celorlalți le-a fost și le este încă foarte greu.

De aceea revin tot la metode de activare a conștienței, a stării de prezență – care ne ajută să nu intrăm în scenaritele generate de media și de cei din jur – să ne informăm din surse sigure pentru a fi responsabili pentru ce decidem și ce vrem să facem.

Pentru a trăi conectați cu noi înșine, mai ancorați în prezent, mai conștienți e necesar să ne autoobservăm, să ne cunoaștem să ne înțelegem și să manifestăm răbare și blândețe în relația cu noi.

Poate pentru mulți aceste recomandări sunt noi sau neutilizate până în prezent.

Însă această situație globală ne face să ne apropiem mai mult de noi înșine. Dat fiind contextul global care nu ne mai permite să ieșim imediat și să uităm de noi, să ne refugiem în relații toxice sau în munca exagerată, ci să ne uităm mai des la noi la manifestările noastre, să fim mai responsabili de deciziile pe care le luăm și să realizăm că singura relație de lungă durată este cu noi înșine. Și fie că vrem sau nu, acesta este contextul care ne forțează să trecem dincolo de confortul de până acum, de limitele cunoscute până acum și să ne acceptăm așa cum suntem și dacă vrem ca lucrurile să fie altfel este necesar să ne autoeducăm și să ne manifestăm diferit.

Asta înseamnă să conștinetizăm un alt tip de inteligență de dezvoltat și anume Inteligența spirituală care este responsabilă în procent de 80% de aceste transformări.

Vă voi dezvălui câteva definiții și descoperiri despre inteligența spirituală ale cercetătorilor avizați din ultimii 20 de ani.

Inteligența spirituală (SI) subliniază abilitățile care se bazează pe teme de a prezice funcționarea și adaptarea (Emmons, 2000) omului la situații și contexte noi.

Emmons (2000) propune cinci componente pentru SI, (a) capacitatea de a utiliza resursele spirituale pentru a rezolva problemele; (b) capacitatea de a intra în stări crescute ale conștiinței; (c) capacitatea de a investi activități și relații cotidiene cu un sentiment al sacrului; (d) capacitatea de transcendență a materialului fizic și material și (e) capacitatea de a fi virtuos/virtuoasă adică de a fi buni.

Vaughan (2002) a afirmat că inteligența spirituală este preocupată de viața interioară a minții și a spiritului și de relația sa cu ființa în lume. Inteligența spirituală implică o capacitate pentru o înțelegere profundă a întrebărilor existențiale și o perspectivă asupra mai multor niveluri ale conștiinței. Inteligența spirituală implică, de asemenea, conștientizarea spiritului ca temei al ființei sau ca forță de viață creatoare a evoluției.

Zohar și Marshall (2000) au definit-o drept inteligența cu care ne adresăm și rezolvăm probleme de sens și valoare, inteligența cu care ne putem plasa acțiunile și viața în un context mai larg, mai bogat, adică să ofere un context. (p. 3). Definiția lui Zohar și Marshall evidențiază și sugerează legarea SI la un sentiment de conexiune la întregul mai larg și mai mare.

În conformitate cu Zohar și Marshall (2000), indicațiile inteligenței spirituale foarte dezvoltate includ:

– capacitatea de a fi flexibil (adaptativ, activ și spontan);

– un grad ridicat de conștientizare de sine;

– o capacitate de a înfrunta și de a folosi suferința;

– o capacitate de a înfrunta și transcende durerea;

– calitatea de a fi inspirat de viziune și valori;

– reticența de a provoca vătămări inutile;

– tendința de a vedea conexiunile dintre diverse lucruri (fiind „holistică”);

– o tendință marcantă de a pune întrebări „De ce?” sau „Ce dacă?” și de a căuta răspunsuri „fundamentale” și să dețină o facilitate pentru a lucra împotriva convenției.

Prin practicarea acestor indicații valoroase ne vom conecta la noi mai mult, la nevoile și dorințele noastre, vom face pași în evoluția și dezvoltarea noastră personală și spirituală.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire