Aprecierea eforturilor depuse de adolescent
Posted on 20/12/2015
4. Aprecierea eforturilor depuse de adolescent pentru consolidarea atitudinilor în formare
După ce i-ai transmis încrederea ta că poate face multe, în ecuaţia securizării apare necesitatea aprecierii pentru eforturile făcute, pentru zbuciumul pe care l-a depăşit, pentru implicarea cu toată fiinţa în evoluţia sa conştientă sau inconştientă.
Autor articol: Psiholog Niculina Ghoerghiță
După cum ştiţi încă de când sunt mici copiii vor să fie apreciaţi după fiecare activitate sau acţiune făcută, indiferent de efortul depus.
În momentul când au ajuns adolescenţi, fiind o altă etapă, au aceeaşi nevoie doar că nu o mai verbalizează ca atunci când erau mici prin cerinţe de genul: „mama (tata) îţi place?”, „am făcut bine?”, etc.
Acum adolescent fiind, nu mai pune astfel de întrebări simple, ci te ia prin învăluire povestind despre ceva care aparent nu are legătură cu situaţia. Aici acea prezenţă conştientă despre care am vorbit mai sus îşi are un rol major. Pe el nu-l mai poţi duce cu zăhărelul pentru că şi-a dezvoltat mintea şi simte diverse şi e nevoie ca aprecierea să fie reală.
Are o nevoie maximă de a-i aprecia eforturile pe care le face când lucrează cu el pentru a-şi crea o atitudine sau alta.
De exemplu când învaţă nu-l verificăm mereu, dar atunci când o facem pătrundem în profunzimea mecanismului de gândire. Adică nu-l evaluăm cum a memorat un paragraf sau un proiect, ci căutăm mai departe ce a înţeles din acel material, cum vede diferit acel conţinut, cum îl poate transpune în viaţa de zi cu zi, etc.
Iar aprecierea vostră devine ca un balsam pentru consolidarea genialităţii lui.
Are mereu nevoie de apreciere legată de genialitatea sa, capacitatea de iubire, capacitatea de înţelegere, capacitatea de a se descurca pe propriile puteri, etc.
(Va urma)
