Creierul iubit și cel care iubește
Posted on 27/02/2025
Când mintea percepe sentimentul de iubire, ea determină creierul să secrete în sânge substanțe neurochimice ca dopamina și oxitocina.
Acestea dau o stare de vivacitate, bucurie și siguranță.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță
Mintea interpretează percepțiile pe care le avem despre lume, iar creierul lucrează și creează biochimia care ne completează percepțiile.
De exemplu atunci când te-ai convins că ai găsit persoana potrivită creierul comandă un amestec bogat de vasopresină, oxitocină și serotonină care stimulează formarea legăturii emoționale dintre parteneri.
Creierul nostru are 3 părți:
Creierul vechi – reptilian care are misiunea să ne tină în viață în supraviețuire si pentru el toti pe care i intalnim sunt fie siguri fie periculosi;
Creierul mamalian, limbic – care contine hipocampusul – magazia in care amintirile relaționale de termen scurt sunt transformate în amintiri de termen lung și Amigdala limbică – care interpretează semnificația emoțională a întregii informații care ajunge de la simțuri prin talamusul.
Astfel amigdala este cea acre se activează când vine vorba de declanșarea căldurii emoționale care este generată atunci când creierul simte că ceva nu e în regulă în relația noastră de cuplu.
Neocortexul – care este de 5 ori mai mare decât creierul primar, este cel care conține capacitățile noastre unice de raționalizare complexă, vorbire, gândire logică, planificare, autoreflecție și de moderare a emoțiilor brute care sunt declanșate de creierul primitiv.
Mintea e formată din experiențele pe care le trăim.
Fluxul experienței ne sculptează treptat creierul, modelând astfel mintea.
La nivel subconștient ceea ce am văzut și trăit în primii 12 ani de viață, au devenit modele de ființare.
O mare parte din procesul de modelare a minții rămâne pentru totdeauna la nivel subconștient.
Această parte se numește memorie implicită și înglobează așteptările, tiparele relaționale, tendințele emoționale și perspectiva generală asupra vieții.
Memoria implicită sculptează peisajul interior al minții, peisaj bazat pe experiențele trecute, care se acumulează treptat.
Astfel conform unor principii orientale: e necesar să creăm, să păstrăm și să potențăm amintirile implicite și să le eliminăm sau să le reducem pe cele distructive.
Baza memoriei implicite sunt emoțiile și senzațiile corpului fizic.
Astfel putem crea iubirea imprimând din conștient în subconștient niște mesaje, cu ajutorul unor stări sau emoții constructive și a unor senzații imprimate în corpul fizic.
Adică putem crea prin axa:
gând – emoții(stări) – corp- subconștient
De exemplu dacă cineva este bun cu voi lăsați sentimentul că sunteți răsfățat/răsfățată, și că vi se încălzește inima.
Dați-vă voie să percepeți cât de bine vă simțiți atunci când primiți o îmbrățișare de la o persoană iubită.
Dacă ne concentrăm asupra acestor stări va crește și nivelul dopaminei, ceea ce ne ajută să acordăm atenție experiențelor și va consolida asociațiile neuronale din memoria implicită. Făcând asta cu intenția să le asimilați în interior, pentru a le purta cu voi și a nu trebui să le căutați în lumea exterioară.
De asemenea putem intensifica o experiență îmbogățind-o în mod deliberat.
De exemplu dacă vă bucurați de o relație de iubire, puteți activa alte emoții pe care le trăiți gen recunoștință, prețuire, dragoste, iubire, ceea ce va stimula secreția de ocitocină – care este hormonul legăturilor, a iubirii – ceea ce va consolida sentimentul de a fi alături de altcineva.
Activarea emoțională facilitează învățarea, sporind excitarea neuronală și consolidând modificarea sinaptică.
Din cauza modalităților prin care creierul își schimbă structura, experiența contează mai mult decât impactul ei momentan și subiectiv. Ea produce în țesuturile fizice ale creierului modificări de durată, care influențează starea de bine, funcționarea și relațiile pe care le întrețineți.
Știința susține că acesta este principalul motiv pentru care trebuie să fiți buni cu voi înșivă, cultivând experiențe complexe și asimilându-le.
Ca să reușim să iubim sau să ne simțim iubiți e nevoie să avem ceva conexiuni neuronale a acestor stări și sentimente.
Dacă nu le avem în subconștient, spun numeroși specialiști, le putem imprima prin diverse tehnici de mindfulness (Bruce Lipton, Joe Dispensa) sau vizualizare (Richard Mendius, Neville Goddard).
Creierul are această capacitate de a crea și imprima în subconștient și abia apoi le putem simți și experimenta în realitatea înconjurătoare.
Creierul nostru nu face diferența între ce se întâmplă real și ce vizualizăm că se întâmplă.
De aceea noi putem imprima prin anumite afirmații, ceea ce vrem să trăim ca emoții sau stări și ca senzații în corpul fizic prin metoda vizualizării.
Vizualizați sau simțiți cum experiența vă pătrunde în minte și în corp, așa cum apa intră print-un buret sau ca o bijuterie într-o cutie de comori păstrată în inimă.
Relaxați-vă corpul și lăsați-vă inundat de emoții, senzații și gânduri legate de aceste experiențe.
Astfel concentrarea asupra propriei minți care modelează creierul- deoarece biochimia proprie se potrivește propriilor percepții – este strategie mult mai bună decât căutarea unui elixir magic, care să-ți îmbunătățească viața.
Oriunde există pasiune, există și infuziune chimică concentrată, care ne motivează să ne îndreptăm atenția asupra obiectului dorințelor noastre ( iubirii).
Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire