Înţelepciunea abandonării
Posted on 22/08/2012
Calitatea constiintei dumneavoastră din acest moment este factorul determinant al viitorului pe care îl veţi trăi, aşa că, abandonarea de sine este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a produce schimbări pozitive. Orice acţiune pe care o interpretaţi are o semnificaţie secundară. Nici o acţiune cu adevărat pozitivă nu poate apărea dintr-o stare de împotrivire a conştiinţei. Pentru unii oameni abandonarea poate avea conotaţii negative, implicand eşecul, renunţarea, incapacitatea de a face faţă provocărilor vieţii, starea de letargie ş.a.m.d. Însă adevarata abandonarea este ceva complet diferit. Nu înseamnă să te împaci la modul pasiv cu orice situaţie în care te afli şi să nu mai faci nimic în această privinţă. Nu înseamnă nici să te opreşti din a mai face planuri şi din a întrepinde acţiuni pozitive.
ABANDONAREA ESTE ÎNŢELEPCIUNEA simplă, dar profundă, care înseamnă a accepta cursul vieţii şi a nu i te opune. Singurul loc unde poţi simţi cursul vieţii este momentul Acum, aşa că abandonarea este acceptarea momentului prezent în mod necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă abandonarea rezistenţei interioare faţă de ceea ce este.
Rezistenţa interioară înseamnă a spune “nu” faţă de ceea ce este, prin critici mentale şi prin negativism emoţional. Acesta devine mai pronunţată mai ales când lucrurile “merg prost”, ceea ce înseamnă că există o prăpastie între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi ceea ce există. Aceasta este prăpastia de durere.
Dacă aţi avut o viaţă suficient de lungă, stiţi că lucrurile “merg prost” destul de des. Tocmai în aceste moment este nevoie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dumneavoastră. Acceptarea a ceea ce este vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi vă reconectează astfel la Fiinţă. Rezistentă este mintea.
Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu inseamnă că la nivelul exterior nu mai puteţi acţiona şi schimba situaţia. De fapt, nu întreaga situaţie este cea care trebuie acceptată când vă abandonaţi, ci numai minusculul segment numit Acum. De exemplu, dacă v-aţi afla undeva împotmolit în noroi, aţi spune: “Bine, mă resemnez în faţa faptului că sunt împotmolit în noroi”.
NU ESTE NEVOIE SĂ ACCEPTAŢI O SITUAŢIE DE VIAŢĂ indezirabilă sau neplăcută. Nu este nevoie nici să vă amagiţi şi să spuneţi că totul este bine. Nu. Recunoasteţi pe deplin că vreţi să ieşiţi din respectiva situaţie. Apoi vă restrângeţi atenţia la momentul prezent fără a-l mai eticheta mental în nici un fel.
Acesta înseamnă că nu judecaţi clipa de Acum. De aceea nu există nici rezitenţă, nici negativism emoţional. Acceptaţi calitatea acestui moment. Apoi actionaţi şi faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a ieşi din această situaţie. Acest mod de a acţiona îl numesc acţiune pozitivă. Acţiunea pozitivă este cu mult mai eficientă decât acţiunea negativă, care apare din furie, din disperare sau din frustrare. Continuaţi să practicaţi abandonarea până obţineţi rezultatul dorit, evitând să etichetaţi clipa Acum.
Permiteţi-mi să vă ofer o analogie vizuală care ilustrează ceea ce spun. Mergeţi noaptea pe o potecă, înconjurată de o ceaţă groasă. Dar aveţi o lanternă bună, care trece prin ceaţă, ea creează un spaţiu îngust şi clar în faţa dumneavoastră. Ceaţa este situaţia dumneavoastră de viaţă, care include trecutul şi viitorul; lanterna este prezenţa dumneavoastră conştientă; spaţiul clar este clipa de Acum.
Împotrivirea vă întăreşte forma psihologică, cochilia falsului sine, ceea ce creează un profund sentiment de separare. Lumea înconjurătoare şi în mod special oamenii încep să fie percepuţi ca o ameninţare. Apare impulsul compulsiv de natură inconştientă de a-i distruge pe ceilalţi prin critică, la fel cum apare şi nevoia de a concura şi de a domina. Chiar şi natura vă devine duşman, iar percepţiile şi interpretările vă sunt guvernate de frică. Boala mintală pe care o numim paranoia este o formă puţin mai acută a acestei stări normale, dar disfuncţionale, de conştiintă.
Nu numai forma dumneavoastră psihologică, ci şi forma fizică – corpul dumneavoastră – devine prin rezistenţă tare şi rigid. Apare o stare de încordare în diferite părţi ale corpului, şi corpul întreg se contractă. Circulaţia liberă a energiei vieţii prin corp, care este esenţială pentru funcţionare sănătoasă, este în mare măsură blocată.
Exerciţiile fizice şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea circulaţiei de energie vitală, dar dacă nu practicaţi abandonarea în viaţa de zi cu zi aceste lucruri pot duce numai la amelioararea temporară a simptomelor, întrucât cauza – tiparul de rezistenţă – nu a fost îndepărtată.
Exista ceva în dumneavoastră care rămâne neafectat de circumstanţele trecătoare care formează situaţia dumneavoastră de viaţă, şi numai prin abandonare aveţi acces la acest lucru. Este viaţa dumneavoastră, propria Fiinţă, care există etern în dimensiunea atemporală a prezentului.
{Edkhart Tolle – “Puterea Prezentului”}