Sfecla roşie
Posted on 21/02/2012

Împrieteniţi-vă cu ea!
Este o garanţie de sănătate pe termen lung

Puţină istorie

Legumă banală în zilele noastre, sfecla roşie are un trecut glorios.
Descoperită în urmă cu aproape patru milenii, cultivată în Iran, Babilon şi Assiria pentru gustul plăcut al frunzelor ei, la scurtă vreme a fost rândul rădăcinilor să facă furori, mai ales în ţările arabe, unde a devenit şi marfă pentru export.
Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antică şi Roma, cu desagii încărcaţi cu mărfuri, dar şi cu sfeclă.
O parte se consuma pe drum, iar cantitatea rămasă se vindea cu succes.
În Grecia, sfecla simboliza starea de conflict.
Cand se certau soţii, deasupra uşilor de la intrare se agăţa o cunună împletită din frunze de sfeclă.
În Roma, atitudinea faţă de sfeclă era mai degrabă respectuoasă, ea fiind considerată o leguma de lux care nu trebuia să lipsească de pe masă.
De aceea, imperatorul Tiberius le-a şi impus germanilor cuceriţi de romani să plătească tributul în sfeclă. 
În
 România, sfecla a ajuns în secolul IX, iniţial în zona Mării Negre, odată cu ridicarea cetăţilor greceşti, luând apoi drumul Rusiei. În secolul X, călugării ruşi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltică, preparând din ea ciorbe şi un borş delicios, în vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regulă împreună cu varza şi fructele de pădure.
Deseori, se spune cu o doză de invidie, că strămoşii erau mult mai sănătoşi decât noi, datorită alimentaţiei simple şi cât se poate de naturale.
Este adevărat!
Bătrânii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare.
Stricteţea alimentară din zilele de post îi scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol.
La ţară se ţinea post negru obligatoriu, miercuri şi vineri.
În seara zilei de marţi, se bea ceai din plante şi apa în care s-a fiert sfecla. 
Toata ziua de miercuri, de la răsăritul şi până la apusul soarelui, nu se mânca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (pătlagină, sunătoare, muşetel, roiniţă sau urzică) şi se mâncau câteva sfecle coapte în cuptor, asezonate cu leuştean şi usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea sătenilor să rămână activi şi cu mintea limpede, până după 90 de ani.
Poate vom descoperi şi noi secretele sănătăţii perfecte şi ale longevităţii, dacă vom acorda respect şi atenţie nemărginitei experienţe şi înţelepciuni populare.

Fişă biografică

Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca rădăcina
Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine şi microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug şi nu se dezactivează în procesul de prelucrare termică. Folosirea ei în alimentaţie are, pe lângă virtuţi culinare, şi virtuţi medicale de prevenire a bolilor de sânge, deoarece întrece toate legumele (în afară de usturoi) prin conţinutul de fier.
Asimilarea fierului este favorizată de vitamina C, prezentă în toate părţile plantei. În structura rădăcinii de sfeclă este prezent şi cuprul.
Lipsa de cupru în alimentaţie provoacă încărunţirea precoce a părului, îngreunează procesul de consolidare a fracturilor, provoacă dereglări în activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent în cantităţi foarte mari.
Datorita prezenţei lui în alimentaţie, funcţionează bine organele de reproducere, se previne apariţia coşurilor, a furunculozei, căderea părului.
Lipsa de zinc afectează vederea, poate provoca infarctul miocardic.
Sfecla conţine şi o cantitate mare de mangan, care apără ficatul de distrofie adipoasă (lipidoza), scade nivelul de zahăr în sânge, ajută în lupta cu scleroza şi elimină surplusul de apă din organism. Sfecla conţine şi iod, care favorizează metabolismul, fiindu-le extrem de prielnică persoanelor cu obezitate şi care suferă de inhibarea funcţiilor tiroidei.
De nepreţuit este rolul iodului şi în blocarea cancerului şi încetinirea îmbătrânirii. Celuloza din sfeclă scoate din organism toxinele, îmbunătăţeşte funcţionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil în tratarea obezităţii şi constipaţiei.
Medicina populară foloseşte toate componentele sfeclei, atît tuberculii cît şi frunzele.

TRATAMENTE INTERNE

Alcoolism. Complexul de metode folosite în vindecarea alcoolismului prevede şi îmbogăţirea organismului cu săruri de potasiu, vitamine şi alte substanţe care ajută la reducerea tendinţei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute înainte de masă, se beau 100 ml de suc de sfeclă, iar în timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consumă salată de sfeclă rasă, fiartă sau coaptă în cuptor.
Amigdalita. În medicina populară, se folosesc mai multe preparate din sfeclă, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargară, se foloseăte apa călduță în care s-au fiert frunzele sau rădăcina de sfeclă. O altă metodă: se dă pe răzătoare sfecla crudă, se umple un borcănel de 700 ml, se adaugă 2-3 linguri de oțet și se lasă la macerat 3 ore, amestecând periodic. Se stoarce sucul și se adaugă puțină miere de albine. Se face gargară la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecării, în pauze, între gargare, se mestecă încet câte o felie de sfeclă crudă.
Anemie. Conținutul bogat în fier favorizează ridicarea nivelului de hemoglobină în sînge. Se recomandă consumul zilnic al sfeclei în stare crudă, fiartă sau murată. De 2-3 ori pe zi, se mănaâcă 150 g de salata din sfeclă, morcovi și ridiche neagră crude, date prin răzătoare, amestecate cu suc de lămâie sau smântână.

Substanțele vitale din sfeclă nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil să fie consumată crudă)

Bronșita cronică. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfeclă, se amestecă cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin roșu de casă, un pahar de suc de morcov și 1 kg de piersici curățate de sâmburi și tăiate felii. Se pune totul într-un borcan de sticlă, care se introduce într-un vas cu apă călduță. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi după primul clocot. Pe parcurs, se amestecă cu o lingură de lemn sterilizată. Se păstrează în frigider. Se beau câte 75 g dimineața, pe nemâncate, după care se mănâncă o bucățică de unt. Doza obținută este pentru o singură persoană. Ajută și la vindecarea diferitelor afecțiuni ale aparatului respirator, provocate de răceală, dar și pentru profilaxia lor.
Constipație, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilație auriculară).
Se pun la fiert 5 l de apă de izvor, și când dă în clocot se adaugă 500- 700 g de sfeclă tocată și se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr și o linguriță de drojdie uscată și se pune într-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în caz de renunțare categorică la băuturile alcoolice, inclusiv berea . După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou pozițiile câștigate și tratamentul trebuie început de la zero.) Împreuna cu sfecla, în apa puteți să adăugați și plante medicinale pentru afecțiunile de care suferiți, de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla ramasă se modelează biluțe de mărimea corcodușelor și se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineața, pe nemâncate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzația de foame, se mesteca încet și se înghite câte o biluță de sfeclă. Procedeul se repetă ori de cate ori apare senzația de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluțe de sfeclă, se pot consuma și alte alimente.
Curățarea organismului de metale grele și radioactive, dizolvarea plăcilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepară un amestec din cantități egale de sucuri din sfeclă, morcov și ridiche neagră. Amestecul se toarnă în sticle de culoare închisă și se ține 3 ore în cuptorul încălzit slab. Se bea de trei ori pe zi câte o lingură, între mese.
Curățirea sângelui, întărirea imunității. 500 g de sfeclă și 500 g de morcov se taie mărunt. Peste legume se toarnă apă clocotită cât să le acopere (cu 2 degete) și se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Când legumele sunt fierte, se adaugă câte o cană de stafide și caise uscate și se lasă să mai fiarbă 5 minute. După răcire, preparatul se amestecă cu 2 linguri de miere de albine și se lasă pentru 12 ore la răcoare. Se consumă de trei ori pe zi, câte 100- 150 g , timp de o lună. Preparatul ajută și la restabilirea forțelor organismului slăbit după o boala grea.
Depuneri de colesterol, constipație. Trei litri de apă rece se toarnă peste 1 kg de sfeclă tăiată mărunt. Se adaugă 6-8 crenguțe de urzică sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimbă zilnic. Componentele se pun în cămară, într-un borcan. Se bea câte un pahar, de trei ori pe zi.
Dezintoxicare – un pahar de frunze de sfeclă tocate se amestecă cu un pahar de zahăr și 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat în loc cald, ferit de lumină, acoperit cu 3 straturi de tifon. După două săptămâni se strecoară. Se beau câte unul, apoi câte două pahare pe zi.
Disbacterioza. Flora intestinală se restabilește cel mai rapid dacă se consumă sfeclă marinată. Modul de preparare: sfecla spălată bine se fierbe, se răcește, se curăță de coajă și se taie felii subțiri. Înainte de a pune feliile în borcan, sfecla se cântărește. Pentru un kilogram de sfeclă este nevoie de 1 litru de apă, 2 pahare de oțet de mere, câte o linguriță de sare și zahăr, 10 boabe de piper negru, 6 cuișoare și 2 foi de dafin. Marinata se aduce până la punctul de fierbere și se ține pe foc slab, 3-5 minute. Oțetul se adaugă după răcire. Marinata se toarnă în borcan peste feliile de sfeclă. Se păstrează la rece.
Gripa, răceala. Se amestecă 300 g suc de sfeclă cu 200 g suc de roșii, cu sucul dintr-o lămâie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crenguțe de mentă, sare, zahăr și piper negru macinat (după gust). După 2 ore, se scoate menta și se beau câte 50 ml suc cu înghițituri mici, între mesele principale.
Hipertensiune. În medicina populară găsim foarte multe rețete pentru reglarea tensiunii, în care ingredientul principal este sfecla. Se amestecă în părți egale suc de sfeclă cu miere de albine și se beau câte 2 linguri de trei ori pe zi. În loc de miere, puteți să-l amestecați cu suc de păducel.
Hipertensiune cu dureri de cap și edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfeclă, se amestecă cu sucul dintr-o lămâie, 1,5 l de apă și 300 g de zahăr sau miere de albine. Se țin ingredientele într-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, într-un loc cald, pentru fermentație. Lichidul (gen șampanie) nu se păstrează la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Reglează tensiunea arterială, dispar durerile de cap și vâjâiturile.
Litiaza renală. Se taie în felii subțiri 3-4 sfecle de mărime medie, curățate de coajă. Se pun într-un borcan de trei litri. Se toarnă deasupra apă rece de izvor, în așa fel ca să rămână un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasă la temperatura camerei, amestecând conținutul zilnic, cu o lingură de lemn, apoi lichidul se strecoară în alt vas și se păstrează în frigider. Preparatul se bea fără restricții. Între timp, se prepară o altă porție de băutură. În 5-6 luni, în afară de curățarea rinichilor de nisip, este posibilă și îmbunătațirea digestiei și reglarea tensiunii arteriale.
Menopauza. Deseori, în perioada climacterică apar diferite dereglări, mai ales menstruații abundente, când se pierd cantități mari de fier. Se bea suc de sfeclă în porții mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
Pietre in colecist. Ca să eliminați pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se folosește și siropul de sfeclă. Un kg de sfeclă tăiată felii subțiri se fierbe în 2 litri de apă, până se obține un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute înainte de masă.

TRATAMENTE EXTERNE

Guturai. Se pun în nas picături de suc de sfeclă. Pentru cei mai mici, sucul se amestecă cu apă fiartă și răcită, ca să nu-i usture tare.
Lichen, eczeme, arsuri. Se aplică terciul din sfeclă timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimbă de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica și frunzele de sfeclă strivite în palme.
Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesită un complex întreg de tratamente, printre care și comprese cu celuloză din sfeclă rămasă după stoarcerea sucului. În același timp, se bea și infuzie din frunze de patlagină. O lingură de frunze se infuzează în 250 ml apă fierbinte, până la răcire. Se împarte în 2 doze și se bea dimineața și seara, cu 30 de minute înainte de masă.
Mastopatie. Terciul din sfeclă tocată, pus într-un tifon, se aplică pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute. În același timp se beau câte 50 ml de suc, de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 25 de zile.
Paradontoza. Se rade sfecla pe răzătoarea mică. Terciul obținut se aplică pe gingiile bolnave și se ține 25-30 de minute. Îmbunătățirea se observă peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat câteva săptămâni (în funcție de vechimea afecțiunilor).

Test de sănătate
 cu suc de sfeclă

Medicina populară folosește toate componentele sfeclei.

Sfecla conține multe substanțe benefice (betanină, săruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic în celulele ficatului și a întăririi pereților vasculari.
De regulă, se știe că sucurile de legume se beau imediat după ce au fost stoarse.
Nu e și cazul sucului de sfeclă, care nu se bea imediat, ci trebuie lăsat 2-3 ore ca să se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stări de greață etc.).
Cu ajutorul sucului de sfeclă ne putem testa starea de sănătate, făcând un exercițiu simplu. 
Se beau 100 ml suc de sfeclă și se mănâncă o salată de sfeclă crudă, dată prin răzătoarea fină.
 
Se urmăresc schimbările de culoare a urinei.
 

Dacă nu sunt prezente afecțiuni serioase de sănătate, culoarea nu se schimbă. Dacă sunt probleme de sănătate, urina capătă culoarea sucului de sfeclă.


Vin tonic din sfeclă

În medicina populară, se folosește din bătrâni o rețetă cu acțiune tonică generală, care se numește “7 pahare”.
Se amestecă în cantități egale câte 250 ml sucuri de: sfeclă, morcov, ridiche neagră, usturoi, lămâie, miere de albine și vin rosu dulce (cabernet).
Amestecul se păstrează în vase de sticlă, în frigider.
Se beau cîte 50 ml, de trei ori pe zi.
Cantitatea – 1750 ml – reprezintă o cură care se repetă de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 săptămâni.
Preparatul se recomandă pentru revitalizarea organismului după intervenții chirurgicale, chimioterapie și în timpul tratamentelor de lungă durată.

SFECLA și CANCERUL

Folosirea sucului de sfeclă în vindecarea bolnavilor de cancer se practică în medicina populară de mii de ani.
Pigmentul
 din plantă este actorul principal în lupta cu cancerul.
Doza zilnică minimă de pigment se află într-un kilogram de sfeclă, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fără pauze, tot restul vietii. 
Pigmentul nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termică și nici în procesul de digestie.
Calitățile lui terapeutice se păstrează și după fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfeclă sub orice formă normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabilește apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiații.
Se recomandă feluri de mâncare unde sfecla este amestecată cu fulgi de ovăz, hrean, banană sau lapte prins.
În Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor să consume zilnic câte 250 g de sfeclă crudă, dată pe răzătoare fină, în 3-4 reprize.
Dacă sfecla crudă nu este acceptată de organismul bolnavului, ea se înlocuiește cu 300 ml de suc.
După trei săptămâni de administrare, bolnavilor li se îmbunătățesc analizele de sânge și starea generală de sănătate.
Persoanelor cu cancer mamar și de piele li se aplică, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfeclă, pentru micșorarea locului afectat.