Reflecții din vocea cunoașterii – partea a VIII-a

• Cuvântul înseamnă magie pură. El reprezintă o putere care vine direct de la Dumnezeu, iar credința este forța care dă direcție acestei puteri. Tot ce există în realitatea noastră virtuală este creat prin intermediul cuvintelor. Ne folosim de ele pentru a ne crea povestea personală, dar și pentru a înțelege ceea ce trăim.

• Credința este forța care dă viață cuvintelor, convingerilor depozitate în mintea noastră. Dacă suntem de acord cu un anumit concept, noi ne investim credința în el, după care îl păstrăm în memoria noastră. Dacă suntem de acord cu un anumit concept, noi ne investim credința în el, după care îl păstrăm în memoria noastră. Credința este mortarul care leagă convingerile noastre, dând sens și semnificație întregului vis.

• Atenția reprezintă acea parte a minții noastre pe care o folosim pentru a transfera informații de la om la om. Prin captarea atenției noi creăm un canal de comunicații, prin intermediul căruia putem trimite și primi informații.

• Structura cunoașterii noastre controlează visul vieții pe care o trăim, deoarece credința noastră trăiește în interiorul ei. Credința nu reprezintă vocea din povestea noastră și nu are nimic de-a face cu mintea rațională. Ea este prinsă în capcana structurii cunoașterii și unicul lucru care o poate elibera este adevărul.

• Adevărata credință este cea liberă și nu poate fi trăita decât în momentul prezent. Numai acesta este real. Numai în clipa de față putem avea încredere în viață, în noi înșine, fără nici o motivație aparte. Credința reprezintă puterea noastră creatoare, cu ajutorul căreia putem crea orice dorim, în orice direcție.

• Credința oarbă nu ne poate conduce nicăieri, căci ea nu urmează adevărul. Orbita de minciuni, nu ne ajuta decât să cădem în iluzia că suntem separați de Dumnezeu. În acest fel, ne pierdem puterea creatoare.

• Dacă o eliberăm de minciuni, noi ne recuperăm liberul arbitru și putem face propriile noastre alegeri. Ne redobândim astfel puterea de a crede orice vrem cu adevărat să credem. Constatăm atunci, cu uimire, că unicul lucru în care dorim să credem este iubirea.( de Don Miquel Ruiz).