Mecanismul prin care devii ceea ce gândești

Mereu auzim expresii de genul “omul este ceea ce gândește”, “prin gânduri ne determinăm și creăm realitatea”, etc. De curând am descoperit o informație care m-a ajutat să înțeleg tot mecanismul prin care devenim ceea ce gândim. Vă voi expune în acest articol concluziile și descoperirile la care am ajuns, legate de acest mecanism.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Procesul de gândire este un proces subtil, destul de complex care nu are loc în vid, și nu este niciodată în van. De fiecare dată când emitem sau întreținem un gând la nivelul creierului se produce o substanță chimică. Apoi creierul emite în organism semnale chimice specifice care acționează ca niște mesageri ai gândului respectiv. Când organismul recepționează aceste semnale de la creier, el se conformează imediat – deoarece creierul este stăpânul – activând un set de reacții corespunzătoare specifice gândului emis. Imediat corpul transmite un răspuns creierului prin care îi comunică că acum reacționează și simte conform cerinței “stăpânului”.

“Pe măsură ce ne trec diverse gânduri prin creier pe care le susținem cu atenție, acele circuite cerebrale se declanșează în succesiuni și tipare de gândire care generează niveluri mentale specifice gândurilor emise. Odată activate aceste rețele specifice de neuroni, creierul produce substanțe chimice specifice cu exact aceeași semnătură – pentru a corespunde acelor gânduri – iar noi ne vom simți conform felului în care am gândit.” {Dr.Joe Dispenza}

Acesta este mecanismul prin care atunci când mintea ne este plină de gânduri mărețe, pline iubire, generozitate, pace, încredere, bucurie, creierul produce substanțe chimice care ne fac să ne simțim înălțători, plini de energie, vitali, iubitori, dăruitori, bucuroși, etc. Același lucru este valabil și pentru situațiile când mintea ne este plină de ”gânduri negre”, de vinovăție, plictiseală, neîncredere, furie, frică, nerăbdare, creierul emite substanțe chimice prin care în câteva secunde ne simțim triști, abătuți, nefericiți, aparent fără un motiv exterior, doar cu încărcătura gândurilor din minte.

Asta ne arată că există o mare sincronicitate, care apare clipă de clipă  între creier și corp. După un astfel de schimb în care ne simțim cum gândim, – din cauza permanentei comunicări dintre creier și corp, începem și să gândim așa cum simțim. Și uite așa doar la vederea unui stimul extern pentru care cândva am emis o emoție, corpul simte fără să mai rulezi un gând nou din creier.

“Astfel dacă gândiți mereu aceleași gânduri, dacă întreprindeți neîncetat aceleași acțiuni, veți începe să vă cablaţi creierul într-un tipar finit, care constituie reflecția direct a realității dumneavoastră finite.” {Dr.Joe Dispenza}

De aici rezultă că mai întâi începem să ne simțim așa cum gândim, iar în timp – după ce “creierul e cablat” corespunzător acelorași genuri de gânduri – ajungem să gândim așa cum ne simțim.

Putem spune că acest proces permanent de gândire și simțire și simțire și gândire creează o stare de a fi care ne determină realitatea concretă.

Mereu am spus că la baza unei emoții sau a unei stări este un gând, sau un fel de a gândi pe o anumită frecvență.

Dacă mereu ați gândit că nu sunteți în stare sau nu puteți, etc, la un moment dat vă veți simți un neputincios, că nu sunteți bun de nimic, iar aceste stări vă duc la emoții de genul furie, nervozitate, nesiguranță, pesimism, frică, într-un cuvânt la suferință.

După ani de zile de gândire într-un anumit fel și apoi de simțire conform gândurilor respective, ajungeți să memorați acea stare de a fi și astfel vă veți defini ca un “Eu sunt”, adică dați valoare absolută acelei caracteristici dobândite prin mecanismul gândire – simțire și apoi simțire – gândire.

Conform acestei definiri absolute rostim despre noi: Eu sunt pesimist, Eu sunt nefericit, Eu sunt bucuros, Eu sunt fericit, Eu sunt mereu vesel, etc….

Aceste expresii ne fac să activăm starea fără să fim atenți dacă trăim așa. Cu fiecare astfel de emisii (interne, în gând sau externe, în vocabular) a diverselor însușiri după „Eu sunt”, noi de fapt ne deschidem niște fluxuri de conștiință de unde descărcăm informații prin care ne manifestăm așa cum am spus mai înainte despre noi.

Vă recomand un exercițiu în care măcar o oră să vă autoobservați și să vă monitorizați de câte ori rostiți despre voi că sunteți într-un anumit fel. Prin asta veți descoperi cum vă creați realitatea conform celor expuse mai sus. Spor la lucru cu voi. (Va urma)