Lucrul cu oglinda – vindecă copilul din interior
Posted on 05/07/2013

     Probabil că ați mai auzit această afirmație să lucrezi cu oglinda. Adică să te uiți în ea și să vezi că ești frumos,  minunat, etc. De curând am descoperit că în interior aveam o mare nevoie de control. Lucrând cu mine mi-am dat seama că asta e cauza truturor stresurilor și piedicilor pe care le mai aveam în a fi stăpânul și creatorul realității mele total conștientă. Descoperind acest control foarte bine ascuns de privirile atente ale conștiinței mele, am descoperit că nu mă iubeam. Pentru că dacă te iubești nu mai ai nevoie de control, adică nu mai conții diverse frici. În spatele controlului tot timpul se află o frică. Eu personal mi-am găsit frica de suferință.  Iar această frică era cea care mă împingea mereu la “a avea situațiile sub control”. Aparent nimic anormal, deoarece e necesar în societatea umană să știi ce urmează.Cunoașteți programele gen: fii cu picioarele pe Pământ, este greu, fii atent la ce se poate întâmpla,etc.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Am descoperit că atunci când ești în contact cu Sine nu mai ai nevoie să știi ce urmează și să te protejezi de cine știe ce stihii mentale. Atunci când ești în contact, tu cu tine, ești manifestare și atât. Îți dai voie să fii, să experimentezi fără credința că: cine știe ce și cum apare sau este ceva sau altceva. Nimeni nu poate ști în locul tău ce trăiești când experimentezi una sau alta.

Așa că lucrând cu acest fabulos biocomputer pe care-l avem cu toșii și anume Creierul într-o zi mi-a venit o idee trăznită spun eu. Dar pentru că sunt un experimentator și testez tot timpul ceea ce primesc ca informație, m-am decis să aplic.

Ce am descoperit? Știam de lucru cu oglinda să-mi spun una alta, etc. dar într-o zi am formulat următoarele afirmații:

 Te iubesc (numele meu),

Te accept (numele meu),

Te apreciez (numele meu),

Te respect (numele meu),

Am încredere în tine (numele meu)

Adică ca și cum eu îmi spuneam mie în oglindă. M-am uitat ochi în ochi la mine și mi-am a spus cele de mai sus de 3 ori fiecare. După primele două formulări – spuse ca și cum cuvintele se odihneau în mine, ca și cum intrau prin ochii mei în interiorul meu – am simțit că se întâmplă ceva cu mine. Am intrat într-o stare în care parcă mă încărcam cu ceva. Atunci mi-a apărut idea că ceea ce îmi ofer prin cele spuse acum în oglindă nu le-am primit în mica copilărie de la părinții mei(deoarece ei aveau mult de muncă, plecau dimineața și veneau seara și era evident că nu aveau timp de astfel de “alinturi”).

Primul efect al acestui exercițiu a fost că, începând de a doua zi, am constata că, am încredere în mine într-un mod pe care nu l-am mai cunoscut până atunci. Am conștientizat că am o altă atitudinea vizavi de mine(corp, minte, spirit) că mă comport altfel. Am început să spun ce am de spus fără să mă mai gândesc ce va zice celălalt, cum v-a interpreta una sau alta. Surpriză ceilalți au primit vorbele mele firesc cu bucurie și înțelegere, ca și cum așa era normal. Până la această descoperire când aveam de spus ceva cuiva, mă gândeam cum să spun ca: să nu supăr, să nu se simtă lezat cineva. Spuneam în mintea mea că nu e nevoie să le spun ce mă deranjează sau cum să îmbunătățim relația pentru că în timp se va schimba omul, și fără să comunic ce am de spus, va înțelege el, își va da seama – ca și cum interlocutorii trebuiau să fie niște “telepați” etc… Cred că cunoașteți acest program de  așa zisul “bun simț exagerat”.

De fapt era  “frica de a nu fi acceptă așa cum sunt, sau frica că voi fi respinsă pentru că mă manifest așa, sau că nu mai sunt în rând cu lumea”,etc. Cunoașteți genul acesta de programe. Asta facem deoarece încă nu știm că suntem spirite divine la fel ca toți ceilalți și că avem aceleași drepturi de a trăi viața așa cum vrem ca spirit.

Un alt efect al exercițiului, care s-a revelat imediat: am constatat că mă comport față de corpul meu cu multă tandrețe, atenție. Adică nu-l mai fugăresc,  nu-l mai neglijez, adică lasă că fac mai încolo, mâine,etc. Suntem educați să nu dăm importanță corpului fizic, deoarece “el este cel care ne trage în jos cu pofte și plăceri”. Și să nu ne mirăm dacă apare boala și bătrânețea în corp.

De fapt nu corpul fizic ne trage în jos de la lucrările spiritului, ci mintea este cea care induce diverse dependențe pentru a umple un gol din interior.

Corpul este un instrument magnific prin care avem de manifestat spiritul, este templul spiritului așa cum spune maestrul Iisus.

Un alt treilea efect am început să-i dau atenția cuvenită corpului adică cum intră aerul, în plămâni, până la nivel abdominal, cum iese aerul din corp. Cum merg, cum mănânc, cum mă spăl, ce exerciții de gimnastică fac,etc. Este magnific să-ți aqsculți copul și să faci pace cu el.

Au mai fost multe dar ce vreau să vă spun este că din acel moment parcă am apăsat pe un buton și toate s-au echilibrat în viața mea, corpul, mintea și s-au calibrat la voința sinelui divin.

Înainte de acest exercițiu, făceam discipline și eforturi cu mintea ca să fiu în prezent, reușeam dar cu efort. Acum constat că a fi în prezent a devenit starea firească de a fi. Am ajuns să simt și să trăiesc starea lui A Fi în prezent de la Sine, firesc, normal, obișnuit. Adică trăiesc starea că merit să trăiesc ușor și bine, care înseamnă detașare, liniște pace și experiență conștientă întru totul.

Cred că asta este starea firească a spiritului călător prin această dimensiune. Vă invit să vă alegeți să vă vindecați copilul din voi, pentru a trăi prezentul, clipa de aici și acum. Cu drag

14 Comments
  1. Cum s-ar spune in psihologie: mi-ai pus oglinda cu acest articol! Dar in acelasi timp mi-ai dat si instructiunile cum sa pun in practica lucrurile constientizate si care necesita reconfigurate.
    MULTUMESC!
    Flori

  2. Multumim NICULINA pentru tot citind tot ce gasesc de la tine ma trec niste fiori nu stiu cum sa detailez parca as citi la infinit.Dar cind fac ceva nustiu gindurile nu ma lasa asa ca atunci cind citesc,in acel moment sunt acolo in ce citesc dar repede apar ginduri de tot felu nu stiu cum sa ma stapinesc pe mine multumesc ,imi cer ertare te iubesc mult ai un suflet bun o zi buna si multa sanatate.

  3. Buna ziua,
    Cum fac acest exercitiu in cazul in care numele de botez imi este foarte putin folosit? Eu ma numesc Elisabeta dar familia si prietenii vechi imi spun Betty, iar o parte din colegi si cunoscuti imi spun Elisa, asta la recomandarea mea. Ciudat e ca fiecare nume dintre acestea ma fac sa ma comport diferit, ca si cum as avea personalitati multiple… :))) in fine, ideea e ca atunci cand ma uit in oglinda ca sa fac exercitiul imi vine sa spun Betty, dvs ce-mi recomandati?

  4. Multumesc mult. Pe mine ma ajuta sa spun si ” am incredere in tine”. Probabil asta mi-a lipsit.
    Multumesc mult de tot.

  5. Oloeru Dana says:

    Te redescopar cu fiecare articol citit sau recitit. Ai fost deosebit de inspirata cand ai scris acest articol . Multumesc pentruca mi-ai reamintit o tehnica pe care n-am mai folosit-o de 3 ani, de cand am fost la cursul tau “Regasirea…”

  6. Sunteti minunata.Eu am nevoie acum foarte mult de afirmatii d-voastra.Vreau si cred ca acap curind de frica ce o am in mine.Ms mulult.

Your email address will not be published. Required fields are marked *