Comorile ascunse din visele noastre
Posted on 20/06/2012

Trăim în corpul nostru, dar deseori uităm cât de conectaţi suntem, de fapt, cu el. Ne purtăm ca şi cum corpul nostru ar fi o fiinţă extraterestră, cu care nu putem discuta, care trebuie dus în altă parte – ca un obiect – pentru a fi reparat. Trăim abundenţa normală de senzaţii, emoţii, sentimente şi chiar dureri – dar, cu toate acestea, se pare că nu putem înţelege modul în care putem să intervenim, puternic şi eficient, pentru sănătatea propriului nostru corp. În schimb, ne cedăm puterea noastră medicinii şi medicamentelor, doctorului sau terapeutului, chiropracticianului, farmacistului, vindecătorului – sau chiar prietenilor nostri. Şi de multe ori facem acest lucru, fără sa ne punem întrebarea „Pot să mă vindec singur?”

Articol de Catherine Shainberg, PhD

Comoara se află în visele noastre

Atunci când vorbim despre sau cu corpul, este cel mai bine să folosim imagini. Asta, pentru că imaginile reprezintă limbajul pe care corpul îl înţelege mai bine decât cuvintele. Pentru a înţelege ceea ce vreau să spun, vă voi spune o poveste:

Trăia odată în Cracovia, un evreu care se numea Itzik, fiul lui Yekel. Plin de datorii şi având responsabilitatea unei familii numeroase, Itzik tânjea după ceva sau cineva care să îl elibereze de poveri. Dar nimic nu se vedea la orizont.

Într-o noapte, Itzik a visat ceva ciudat. S-a văzut că era la Praga şi stătea sub un pod construit peste râul Vltava, foarte aproape de palatul regelui. O voce i-a spus: “Sapă”! Dar când s-a trezit, Itzik nu a luat în considerare visul, ca si cum ar fi fost o nălucire. Simţea că nu are nici resursele şi nici puterea de a călători atât de departe.

Dar visul tot revenea. Noapte de noapte, visa acelaşi lucru. Într-un final Itzik şi-a dat seama că nu va avea pace până când nu va merge în îndepărtata Praga, să verifice dacă era adevărat.

Când a ajuns în capitală, extenuat şi înfometat, Itzik s-a dus direct la palatul regelui. Acolo, a recunoscut podul din visul său, exact aşa cum îl văzuse în vis. Dar erau şi soldaţi care păzeau podul. Ce să facă?

A hotărât să spună, pur şi simplu, adevărul. Şi, după cum vă închipuiţi, revelaţiile lui Itzik i-au făcut pe soldaţi să râdă şi să îl tachineze. Unul dintre ei, i-a spus, râzând, “Şi eu am visat o comoară îngropată în Cracovia, în şemineul din casa evreului Itzik! Şi chiar acum mă duc dupa ea!”.

Când a auzit aceste cuvinte, Itzik, s-a iluminat brusc. S-a grăbit să se întoarcă la Cracovia, a dat la o parte pietrele din semineul lui – şi, surpriză! Acolo era o comoară.

Primul şi cel mai evident mesaj al acestei poveşti hasidice celebre este că în interiorul nostru se află o comoară, întotdeauna la îndemâna noastră. Dar când această comoară apare în visele noastre reprezintă un mesaj care e, de obicei, mai puţin înţeles sau sesizat.

Dar dacă înţelegem complet povestea, putem observa că ni se spune că în însăşi starea noastră de vis se află răspunsul la problemele noastre. În această poveste, visatul este bagheta magică care dispersează norii, deschide uşile încuiate, mişcă munţii, curăţă pânzele de paianjen şi oglinzile murdare şi relevă comoara ascunsă din fiecare dintre noi.

E adevărat? Chiar putem să ne folosim de visele noastre, pentru a ne curăţa corpul fizic, mental, emoţional şi spiritual? Ca să putem raspunde la această întrebare, trebuie să ne întrebăm mai întâi: “Ce este visatul?”

Două creiere incompatibile

Avem doar un singur corp, dar avem două mâini, două picioare, doi ochi şi două creiere. Fără aceste “perechi” nu am putea năzui către tensiunea echilibrului. Cu toate acestea, din păcate, o parte din mintea şi din corpul nostru se atrofiază, iar acest lucru slăbeşte şi subminează cealaltă parte. De exemplu, dacă vă folosiţi prea des mâna dreaptă, se dezechilibrează simetria naturală a posturii voastre.

Cele două creiere (ca să simplificăm discuţia, le vom numi creierul stâng şi creierul drept), prin tradiţie nu au convieţuit fericiţi unul lângă celălalt. Creierul stâng a dominat modul nostru de gândire, de la apariţia Iluminismului ştiintific. El se ocupă de logică, limbaj, abstractizări, matematici, fizică, rezolvarea de probleme. Gândirea lui este secvenţială, liniară, raţională şi obiectivă. Activitatea lui se bazează pe legea cauzei şi a efectului. Creierul stâng tinde să subaprecieze şi să submineze creierului drept cel subiectiv.

Pe de altă parte, creierul drept este implicat, în special, în tot ceea ce ţine de corp şi manifestările lui de genul senzaţii şi emoţii. Creierul drept interpretează expresiile faciale şi mişcările corpului. El descifrează viteza fulgerului, semnalele complexe şi le reconstruieşte pentru a învăţa. Astfel, de exemplu, creierul drept nu doar că raportează aspectul şi averea altor oameni, dar şi face o evaluare a stării lor emoţionale profunde.

Creierul drept operează instantaneu, holistic şi intuitiv. În limba engleză, acest lucru este exprimat atât de corect, în construcţia suntem “in-formaţi” de către creierul drept, care preia tiparele, modelează şi interacţionează cu formele. Deci, cilii noştri pentru miros sunt „in-formaţi” de forma moleculelor care plutesc spre nasurile noastre. În urechile noastre sunt imprimate unde de tipare de sunet, iar în ochi, lungimea de undă a radiaţiei electromagnetice.

Creierul drept nu doar că primeşte, dar şi reacţionează la impulsurile lumii exterioare şi a fluctuaţiilor din corpurile noastre. Face acest lucru, adunând grămezi de tipare, forme şi mişcare, în conştiinţa noastră. Creierul nostru drept interactiv visează activ, zi şi noapte.

Atunci, de ce subevaluăm această parte geamană din noi? Dacă suntem dreptaci, ne-am gândit vreodată să ne tăiem braţul stâng – pur şi simplu, pentru că nu este la fel de folositor ca şi cel drept? Cine ne spune că creierul nostru drept nu e folositor?

Răspunsul este, bineînţeles, creierul stâng! Creierul stâng pretinde atenţia noastră şi refuză să renunţe la prerogativele sale. Ne spune că cunoaşterea în creierul drept este reprezentată de vise – iar visele sunt doar fantezii. Dar chiar aşa să fie?

Visatul şi fantezia

Înainte de a trece la descrierea puterilor uitate ale visatului, trebuie să dăm la o parte ideea că visatul şi fantezia sunt unul şi acelaşi lucru. Creierul stâng, deoarece are multă voinţă, este agresiv şi competitiv, îşi trasează obiective şi porneşte să le ducă la îndeplinire. Fantezia este modul creierului stâng de a deturna adevarata noastră visare de la scopurile sale.

De exemplu, putem avea fantezii că şeful nostru este concediat, deoarece a furat banii companiei, şi, surpriză, ni se ofera nouă postul lui! Fantezia se serveşte pe sine. Cererile noastre, aşteptările, dorinţele, dorurile noastre dar şi resentimentele ne colorează fantezia şi rezultatele sale. Adevărata visare nu are de-a face cu asemenea răutăţi. Reacţia ei este jucăuşă, asemănătoare celei a unui copil. Dacă faci o grimasă, va scoate limba. În faţa unei femei frumoase, se va lumina, plină de arome minunate şi peisaje extraordinare. Visatul raspunde la ceea ce percepe, dar nu în mod simplist, prostesc, ci într-un mod direct, spontan şi creator.

Noi numim această visare “Imaginaţie activă”.

“Hrana sanatoasă” a înrudirii

Imaginati-vă un copil despărţit de mama sa, la o vârstă fragedă. El plânge şi plânge – şi continuă să plângă şi la maturitate.

Cu ce se hrăneşte? Cu cuvinte. “Vorbitul vindecă”. Din păcate, vorbitul vindecă doar mintea. Nu poate avea efect asupra bietului corp, care încă tânjeşte după mâinile şi mângâierile blânde ale mamei, după sunetul dulce al alintărilor sale, după strălucirea ochilor şi a zâmbetului său.

Cuvintele doar înfăşoară mai bine, în jurul corpului în suferinţă, povestea tragică a pierderii. Ele nu pot vindeca corpul de foamea care îl mistuie. Doar “in-formând” creierul drept – prin imaginaţia activă care îi hrăneşte experienţele trăite, relaţiile întrupate, susţinerea de care are atât de disperat nevoie – doar în acest mod poate fi abordat vidul lipsei de structură. In-formând creierul drept prin Imaginaţie Activă, structurile de configuraţie, denaturate de lipsa timpurie, pot fi descoperite şi reconfigurate.

Cum putem in-forma creierul drept, prin Imaginaţie activă? Cum funcţionează, de fapt?

Pentru început, printr-un terapeut sau orice alt fel de ajutor, creierul drept preia instantaneu sunetul urechii care ascultă, privirea ochilor iubitori, simţirea mâinii care mângâie corpul sau chiar şi prezenţa lui în apropiere. Jumătate din vindecare se face prin prezenţa atentă, prin grijă sau atingere.

Chiar şi la distanţă, creierul drept se comportă ca un radio, recepţionând forma acestor frecvenţe iubitoare. Noi trăim acest fenomen în viaţa cotidiană, atunci când ne gândim la o persoană şi ea ne sună în următoarea oră sau a doua zi. Imaginea chipului acelei persoane şi emoţia generată în creierul nostru drept, trimite un semnal localizat spre cealaltă persoană, la fel cum o staţie radio trimite semnale specifice pentru a fi recepţionate. Rezonanţa la gânduri subtile şi sentiment sunt atributele creierului drept.

Îngrijirea personală a durerilor noastre

Datorită abilităţii creierului drept de a funcţiona aşa cum am descris mai sus, nu trebuie să aşteptăm ca să funcţionăm corect! Ajutându-ne pe noi, alţii ne pot stimula receptivitatea. Dar putem avea grijă de noi înşine, în acelaşi mod. De fapt, fiind tot timpul prezenţi în corpurile noastre, putem face ca acest lucru cu mai multă putere decât oricine altcineva. Avem nevoie doar să ne întoarcem toate simţurile în interior şi să ascultăm propriile noastre nevoi.

Cu ce începem? Cu corpurile noastre. Mai întâi, începem reconfigurarea configuraţiilor de lipsă, având grijă de durerile şi disconforturile din corpul nostru. Când ne contractăm de durere şi încercăm să ne îndepărtăm de ea, susţinem tiparul lipsei. Când ne depăşim impulsul natural de fugă şi începem să îi oferim creierului drept, experienţele, energiile subtile şi susţinerea de care corpul nostru are nevoie, putem inversa configuraţia negativă şi crea vindecare.

Reacţia la in-formarea interioară

Durere – contracţia – nu este singurul mod în care putem accesa creierul drept. Relaxarea oferă o in-formare la fel de potrivită. De exemplu, când moţăiţi dar nu aţi adormit încă, brusc e posibil să simţiţi că sunteţi invadaţi de senzaţii neobişnuite, de culori vii, lumini, imagini ciudate sau imagini juxtapuse. Aceste imagini (numite hipnagogice) revelează contururile din creierul vostru drept. Când sunteţi pe cale să adormiţi, iar stimulii exteriori sunt închişi sau muţi, creierul drept iese la suprafaţă ca o insulă, din uitarea somnului.

Visele voastre vă oferă un alt puzzle neterminat, la care puteţi să vă aduceţi propriul aport. De exemplu, visaţi că sunteţi înghiţiţi de un torent de apă. Vă treziţi şi simţiţi că vă este frică. Dar, după ce contemplaţi puţin, vă daţi seama că viaţa voastră este mult prea ocupată şi că voi nu mai detineţi controlul. Ce e de făcut, în acest caz? Vă sunaţi, panicaţi, terapeutul? Posibil. Dar o modalitate mai bună este să vă aşezaţi, să închideţi ochii şi vă reîntoarceţi în vis. Această metodă de a vă aborda fricile este mai rapidă şi mai ieftină şi vă oferă posibilitatea de a fi liberi şi independenţi.

Deci aveţi multe opţiuni. Dar vă rog să vă amintiţi acest lucru: atunci când reintraţi în vis, doar una dintre aceste posibilităţi va ieşi la suprafaţă. Imaginea din vis şi opţiunea pe care v-o oferă sunt şi diagnostic şi vindecare. Veţi găsi rezolvarea unei imagini difícile, prin desfăşurarea visului vostru activ şi în cadrul acestui proces vă in-formaţi corpul de scăderea intensităţii furtunii fizice, emoţionale sau mentale. Aţi participat direct la propria voastră vindecare.

Dialogul cu creierul vostru drept

Veţi fi satisfăcut, dacă doar reactionaţi la o durere sau la un vis? Cum ar fi dacă aţi vorbi direct, cu creierul vostru drept? Stiţi că are nevoie de ajutorul vostru, ca să revină la starea de sănătate şi să rămână aşa. Nu sunteţi tentaţi să aflaţi ce comoară se află sub şemineul vostru emoţional? Să daţi la o parte pietrele care v-au limitat şi v-au ascuns ceva? Să vă afundaţi nestingheriţi în spaţiul din voi, care tocmai s-a deschis?

Pentru asta, trebuie să acţionaţi. Trebuie să puneţi o întrebare şi să aşteptaţi ca răspunsul să ajungă la voi – nu în cuvinte, ci printr-o experienţă 3D completă, cu sunet stereo. Creierul vostru drept este ca un copil bine îngrijit. Cu cât îndrăzneşti să îi pui mai multe întrebări, cu atât va fi mai activ, mai plin de viaţă şi mai jucăuş. Foarte curând, va materializa bucuros cornul abundenţei din lumea sa ascunsă. Copilul vostru plângăcios devenit un adult trist, se satură brusc.

Dacă vă daţi atenţie vouă înşivă, sunteţi hrănit, îmbogăţit, mişcat şi transformat. Vechea configuraţie a pierderii şi a sărăciei se destramă, se transmută şi ajunge în tărâmul promis, al laptelui şi mierii. Abundenţă, bogătie, creativitate, bucurie, graţie divină, iubire, frumuseţe – toate răsărite din tărâmul interior.

No comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *