Bucuria împlinirii, starea supremă de a fi
Posted on 20/05/2012

„Când vă aflaţi într-o stare exuberantă de bucurie, sunteţi împăcaţi cu tot ce vă înconjoară. Când sunteţi bucuroşi şi în armonie cu viaţa, nu vă puteţi simţi niciodată plini de remuşcări sau nesiguri, temători mânioşi sau în nevoi. Într-o stare de bucurie vă simţiţi împliniţi şi compleţi, iar viaţa, înţelepciunea şi creativitatea curg din interiorul fiinţei voastre ca un fluviu măreţ. Într-o stare de bucurie, sunteţi inspiraţi şi atingeţi înălţimile măreţiei şi profunzimile sentimentului”- Ramtha

Aşa cum redă mai sus Maestrul Ramtha, când trăiţi în bucurie sunteţi uniţi în şi cu totul.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă

O cititoare a blogului îmi sugera într-un comentariu că „ar fi bine să scrii şi despre bucuria împlinirii unei dorinţe prin focus”, a venit momentul ca în acest proces al creării realităţii şi al regăsirii puterii interioare să vorbim şi despre bucurie care este starea supremă de a fi.

Haideţi mai întâi să reluăm paşii procesului regăsirii puterii interioare şi implicit al creării propriei realităţi.

1. După îndelungi căutări, bucurii, neîmpliniri în viaţă, v-aţi cunoscut pe voi, adică aţi aflat cine sunteţi cu adevărat.

2. Apoi aţi aflat ce vreţi de fapt cu adevărat.

3. Urmează momentul în care v-aţi analizat găsind în voi: sentimentul de vinovăţie, sindromul „salvatorului”.

4. Apoi v-aţi descoperit blocajele din mintea limitată, care nu vă lasă să acţionaţi prin următoarele credinţe sau programe: nu sunt suficient de bun(ă), nu merit, nu sunt vrednic(ă), nu pot fi fericit(ă) tot timpul, viaţa e o luptă, nu pot singur să fiu fericit(ă), nu am niciodată destul, trebuie să… ca să am ceva (adică să fac compromisuri, să-mi calc pe suflet pentru a reuşi ceva).

5. Vine momentul în care vă daţi seama că nu aveţi activat programul de creator şi că singurele creaţii pe care le-aţi făcut sunt cele de ordin material, fizic (casă, masă, maşină, copiii, firme, etc), şi oricâte faceţi nu sunteţi fericiţi, bucuroşi, sau nu vă puteţi bucura de ele deoarece după atâta muncă şi stres, după ce le-ai făcut v-aţi îmbolnăvit. Am cunoscut cândva un pacient bolnav, care era foarte bogat, şi-mi spunea „ Doamnă aş da tot ce am numai să fiu din nou sănătos. Am de toate dar nu mă pot bucura de ele.”

6. În pasul al şaselea devii propriul observator al vieţii tale, devii conştient de tine, de fiecare gând, vorbă sau faptă pe care le manifeşti, ajungi prin focusare să-ţi creezi realitatea cum vrei.

7. Vine şi ultimul pas şi nu întâmplător al şaptelea în care te bucuri şi celebrezi momentul realizării. Prin celebrare se implementează în suflet adevărărul propriu pe care l-ai experimentat. Când ai această experienţă nimeni nu-ţi mai poate lua vreodată acea stare de bucurie a împlinirii, nimeni nu-ţi mai poate spune că nu poţi, că nu eşti în stare şi că după bine urmează rău.

Ajungi la realizare, deoarece, ai avut încredere şi nu te-ai îndoit o clipă. Adică când ai credinţă te manifeşti ca şi cum acel lucru sau eveniment este deja împlinit.

De exemplu o cursantă de-a mea şi-a dorit foarte mult să facă un curs, dar nu mai avea locuri la acel curs. Am vorbit cu ea, şi i-am spus că dacă vrea şi este bine pentru ea să facă acel curs, să aibă credinţă şi aşa va fi. Mai mult ea a început şi să acţioneze congruent cu acea alegere pe care a făcut-o. Adică şi-a luat liber de la servici pentru zilele de curs, şi-a cumpărat bilet de microbuz ca să se deplaseze în localitatea unde se afla cursul, şi-a rezervat cameră la hotel, chiar dacă organizatoarea de curs i-a spus că nu are loc. Ce credeţi că s-a întâmplat? În ziua precedentă cursului organizatoarea a sunat-o pe la ora 20 şi i-a spus, dacă vreţi să veniţi la curs că avem pe cineva care s-a înscris şi nu mai poate ajunge? Când mi-a povestit a zis că a acţionat aşa deoarece ea avea un sentiment că va fi la cursul acela din momentul în care a ales cu tot sufletul şi cu toată fiinţa să fie acolo. Astfel a avut credinţă aşa cum spunea Mântuitorul Iisus Hristos „Crede şi nu cerceta” – de fapt la asta se referea, când vrei să faci ceva crede că se va împlini şi nu te gândi cum, deoarece mintea noastră e destul de limitată şi nu vede decât în acest plan, dar Dumnezeu nelimitat care este în toate dimensiunile, omnipotent, omniscient şi omniprezent le aşează după cât de mult, vrei şi crezi.

Am eu o vorbă: Nu judeca că nu ştii cum se vede de sus, noi vedem doar în această cameră, dar de la o înălţime oarecare se vede altfel.

Tot Mântuitorul Iisus Hristos spunea celor pe care-i vindeca „credinţa ta te-a vindecat” – cu alte cuvinte dacă ai vrut şi ai crezut te-ai vindecat. De aici reiese necesitatea a minim două condiţii pentru împlinire şi anume, să vrei şi să crezi că ai deja, deoarece avem în acest univers tot ce ne dorim, deoarece univerul este plin de abundenţă. Spunea un maestru că „atunci când îţi doreşti ceva de fapt acel ceva este deja împlinit în univers pentru tine, ce ai de făcut tu este să fii acasă ca să deschizi uşa să intre  dorinţa împlinită”. Interesant. Vă las să meditaţi asupra acestei afirmaţii?

Prin toate acţiunile pe care le faci tu de fapt îşi creezi o reţea neuronală, un traseu, un instrument prin care vei împlini şi altădată ce vrei tu. Prin toate acţiunile pe cale le întreprinzi tu de fapt alegi linia de destin din infinitele posibilităţi prin care acea dorinţă să se împlineacă.

Când ai împlinit ceva şi te bucuri pentru acel ceva intri “într-o stare în care te simţi împlinit, complet iar viaţa, înţelepciunea şi creativitatea curg din interiorul fiinţei tale ca un fluviu măreţ”. Într-o astfel de stare nu te poţi simţi niciodată plin de remuşcări sau nesigur, temător, furios, plin de frică sau în nevoi.

Într-o stare de bucurie viaţa devine foarte frumoasă şi măreaţă prin trăirea ei cu adevărat. În bucurie procesul de îmbătrânire încetează, adică telomerii nu se mai diminuează, şi vei trăi pentru totdeauna, deoarece viaţa nu mai este un chin şi o luptă, ci o aventură extraordinară de care nu te mai saturi.

Când apare starea de bucurie devii una cu Împărăţia Sinelui tău. Aţi trăit acest sentimet de unime cu totul? Căutaţi în viaţa voastră, eu cred că l-aţi trăit aşa cum l-am trăit şi eu. Vă reamintesc că este ceva extraordinar, ceva magnific, înălţător care te face să te simţi puternic şi stăpân pe viaţa ta. Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima această stare. Când ajungi să ai această stare e clar alb pe negru că ţi-ai regăsit puterea interioară. În momentul acela devii suveran, eşti propriul tău stăpân, tu eşti elevul, tu eşti profesorul, tu eşti actorul şi tu eşti spectatorul. Adică ajungi să te iubeşti pe tine, pentru că procedând astfel de fapt îl iubeşti pe Dumnezeu. Nu există iubire mai mare decât iubirea de Sinele pur şi Sfânt, căci numai din această iubire se naşte libertatea. Iar din libertate se naşte bucuria. Iar din această naştere Dumnezeu devine vizibil, cunoscut şi acceptat. Atunci când vă veţi iubi pentru cine sunteţi de fapt, atunci veţi iubi aşa cum iubeşte Dumnezeu, atunci vă va veni uşor să iertaţi şi atunci vă va fi uşor să-l vedeţi pe Dumnezeu în toţi şi în toate.

În fiecare dimineaţă şi în timpul zile când aveţi un moment liber – decât să vă consumaţi neuronii pe judecăţi, scenarite, bârfe, griji, stres – vă recomand să spuneţi afirmaţii de genul:

  • “Sunt dintotdeauna plin de bucurie”
  • “Azi vreau să experimentez starea de bucurie”
  • “Eu trăiesc dintotdeuna în bucurie şi împlinire”
  • “Eu sunt conştient de mine şi de gândurile mele”
  • “Eu sunt dintotdeauna fericit(ă)”
  • “Eu sunt ceea ce Sunt”
  • “Eu sunt una cu tot ce este viaţă”
  • “Eu mă iubesc divin pe mine şi pe alţii”
  • “Eu sunt impecabil(ă)”
  • “Eu îmi asum responsabilitatea pentru propria mea viaţă”
  • “Dumnezeu curge prin mine în unime”

Făcând cât mai des aceste afirmaţii intraţi prin liberă alegere şi propria voinţă  în linii de destin care vor împlini ceea ce aţi cerut. Ce este mai eficient şi înălţător decât rugăciunea scurtă care străbate cerul.

Cei care practică acest tip de afirmaţii, care de fapt declanşează conexiunea la Sinele Divin nelimitat, la Scânteia divină care este în noi şi are calităţile Dumnezeului Creator, mărturisesc după un timp (în funcţie de credinţa lor, de focus şi de lipsa îndoielilor) că într-adevăr li se întâmplă minuni în viaţă şi că totul este posibil când eşti conectat la Dumnezeu.

Am mulţi cursanţi, pacienţi care au trăit această stare şi au mărturisit că este ceva de genul, ca şi cum eşti în tine, cu tine şi cu toţi. Este ca şi cum respiri altfel, nu mai există timp (timpul s-a oprit în loc), apare stare de EU SUNT. Cum spunea Iisus „Eu sunt cel ce Sunt”. Iisus de fapt este declarat mântuitorul nostru deoarece a venit să ne înveţe legea iubirii, starea de bucurie şi de manifestare a Scânteii Divine din fiecare. Cred că v-am mai spus că starea firească a sinelui Divin este bucuria, de aceea şi Iisus a spus în Biblie acest cuvânt de sute de ori. Credeţi că a fost ceva întâmplător din ce ne-a lăsat el ca moştenire? Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă şi iar bucuraţi-vă de fiecare mică sau mare realizare de care sunteţi conştienţi că aţi creat-o cu puterea Sinelui interior. Pentru că acestă stare vă încarcă cu energie divină de frecvenţă foarte înaltă, iar când te bucuri mereu alegi linii de destin în care totul devine o mare bucurie. Cu drag din iubire și cunoaștere pentru iubire și cunoaștere

Aşa să fie!

4 Comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *