Bucuria de a trăi bine
Posted on 20/06/2013

   De cele mai multe ori nu știm cum să trăim pentru a ne fi bine. Așa cum am mai spus și știți în primii 7 ani de viață creierul nostru este programat pentru viață prin imitație. Cu alte cuvinte imităm de la cei din mediu apropiat (părinți, frați, bunici) cum să trăim și cum să ne comportăm în viață. Interesant este că toate acele programe se implementează în mintea noastră subconștientă și le luăm ca fiind literă de lege.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Vă recomand ca atunci când trăiți greu și în suferință să vă întrebați: De ce la mine viața este așa și nu-i așa cum aș vrea pentru a trăi în bucurie? Punându-ți această întrebare de cele mai multe ori vei descoperi ce programe limitative ai și cum să lucrezi cu tine pentru a le scoate din subconștient și a implementa conștient un  alt program cu care rezonezi pentru a trăi viața cu bucurie.

Așa cum v-am obișnuit vă voi da un exemplu personal prin care am descoperit un program destul de ciudat aș putea spune. Într-o zi făceam niște exerciții fizice și la o mișcare de brațe foarte ușoară m-a luat o durere în piept de nu mai puteam respira. De obicei când se întâmplă asta mă întreb imediat, ce se află acolo, ce vrea să-mi arate corpul fizic că țin în mintea mea (așa cum v-am mai spus corpul fizic este un radiograf al minții). Și la această întrebare am găsit și răspunsul: adică aveam un program și anume „Îmi place să trăiesc greu.”- inițial nu înțelegeam sensul cum adică îmi place să trăiesc greu, a fost un moment interesant.

În momentul următor mi-a apărut o imagine din mica copilărie (când a avut loc programarea creierului meu) și anume o imagine când mama mea arăta cuiva o diplomă în care era numită mamă eroină de însăși președintele țării din acel moment (Nicolae Ceaușescu). Țin să precizez că mama avea 8 copii și pentru asta, pe acele timpuri femeile cu mulți copiii primeau o diplomă de recunoaștere. Mama mea a muncit mult cu copiii, gospodărie, relații, etc. și tot timpul putea și nu era loc de o boală sau un moment de respiro. Adică nu avea timp să se îmbolnăvească sau dacă i se întâmpla nu băga în seamă și oricât de greu îi era, ea putea. Așa că eu nu mi-o amintesc să fi fost bolnavă sau neputincioasă. Aparent nimic rău pentru că e normal să muncești și să faci tot ce poți ca să reușești. Eu am moștenit-o și am preluat multe din aceste programe inclusiv acesta că îmi place să trăiesc greu. În acea clipă parcă s-a derulat toată viața mea și am văzut cu câte sacrificii am ajuns unde sunt azi. Multă muncă, învățat zi și noapte, facultăți, formări, creații noi. Aparent nimic distructiv, dar când m-am uitat mai bine eu nu am avut timp să mă bucur de ceea ce am realizat și creat deoarece programul era cel de mai sus. Atunci a avut loc un imens declic în mintea mea și parcă m-am trezit din ceață.

Am introdus lumină în zona respectivă, odată cu afirmația: ”Merit să trăiesc ușor și bine”. A dispărut durerea și am continuat cu exercițiile fizice. Din acel moment am început să lucrez cu această afirmație. Interesant după vreo trei zile de introdus această afirmație în mintea și corpul meu fizic citeam în Noul testament, Evanghelia după Matei un verset lăsat de maestrul Iisus și anume: „Învățați de la mine că eu sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihna sufletelor voastre. Căci jugul meu este bun și povara mea este ușoară”. Am rămas paff, cum adică jug – bun și povară – ușoară. Așa ceva nu există nu ai cum să asociezi aceste cuvinte? Dar imediat mi-am luminat mintea. Era un verset pe care cred că l-am mai citit de peste 100 de ori, dar niciodată nu l-am auzit, și asta deoarece aveam acel program cum că îmi plăcea să trăiesc greu. De aceea spunea Iisus că aveți ochi și nu vedeți, aveți urechi dar nu auziți. Extraordinar cum ne putem chinui singuri crezând că facem ceva constructiv, și de fapt noi trecem pe lângă viața noastră și nu ne bucurăm la potențe maxime de experiența din viață.

Vă voi spune cum trăiam prin acest program: îmi asumam proiecte cu oameni care vroiau să lucreze cu mine, dar după un timp rămâneam să muncesc singură, iar eu odată intrată în proiect nu mai puteam da înapoi; atrăgeam în realitatea mea oameni pe care să-i susțin și să îi ridic; mă implicam în programe mărețe în care era important să depun multă muncă atât pentru mine cât și pentru alții, ca să am bani trebuia să muncesc foarte mult, nu mă implicam în activități în care se putea câștiga ușor și bine dar cu dăruire sufletească, etc.

În general sunt un om care mă bucur când fac ceva, adică ori mă implic ori nu, dar mă implicam în prea multe și nu mai aveam timp de treburile mele zilnice, nu mai aveam timp să mă bucur. Așa că am început să fac curățenie în activitățile unde mă implicam mult prea mult.

Acum sunt conștientă și atentă la ce mă implic, am decis să nu mai trag oameni după mine decât prin cărți și cursuri, adică omul depune un efort lucrează cu el și viața i se va schimba în bine. Cum îmi spunea o colegă „ai o mare forță de a aduna oamenii și cei din jur te știu ca fiind un om cu multă experiență și trăire autentică”, sunt convinsă că așa este, deoarece eu dau din ce sunt și nu din ce am. Lucrez mereu cu mine pe toate planurile pentru a fi mereu conectată conștient cu Dumnezeu și cu întreg universal. De aceea vă și mărturisesc tuturor prietenilot mei din trăirile și descoperirile mele.

Viața este un dar de la Dumnezeu așa că merită să o trăiți ușor și bine. Acceptați că așa este și așa va fi. Cu drag

17 Comments
  1. Multumesc! Postarile zilnice parca vin in sprijunul, ghidarea si sustinerea proiectului inceput cu mine!
    MULTUMESC!
    cu recunostinta, Flori

  2. Sunteti minunata!
    …si nu spun asta pentru a va maguli in vreun fel, ci este felul meu de a va multumi pentru tot ce faceti pentru noi, cei care am inceput sa fim constienti de puterea noastra, de menirea noastra pe acest pamant…
    Este felul meu de a-mi exprima recunostinta pentru ca v-am intalnit (mai intai virtual, apoi prin cartile dumneavoastra) si pentru ca urmandu-va intocmai sfaturile(recunosc, ca unele inregistrari sau fragmente le-am repetat de nenumarate ori, am revenit iar si iar…) acum, dupa aproape 6 luni de cand lucrez cu mintea mea, nu-mi incap in piele de fericire si bucurie, in fiecare zi si in fiecare moment simt ca iubesc tot mai mult si ce e mai minunat, toate relatiile mele sau intarit (cu sotul, copii, rudeniile, prietenii).
    Aveti dreptate in tot ce scrieti si spuneti, in tot ce am experimentat in acest timp am facut minuni: sanatate, relatii, cariera, e magnific(am ajuns sa ma gandesc doar la o persoana pe care nu am mai vazut-o de mult , ca dupa cateva minute sa sune chiar ea la telefon) …
    Totul functioneaza: ” Meritam o viata minunata, extraordinara pentru ca suntem Copii lui Dumnezeu.”
    “Asa este si asa sa fie”

  3. Sa aveti parte de tot ce i mai bun pentru ceea ce faceti! Luminati ne fara oprelisti. Va iubim!

  4. Cu drag. Mă bucur pentru tine si și cei din jurul tău ca ați început să trăiți viața așa cum merită și meritați. Dumnezeu este iubire iar noi suntem iubire. Important este sa ne dam voie să Fim. Mult spor în tot ceea ce faceți.

  5. Dana( Milano) says:

    Multumesc din suflet pentru tot ceea ce faceti pentru noi!
    Departe de tara fiind, am invatat si am experimentat aproape toate sfaturile d-voastra.
    V-am citit si cartile, iar viata mea s-a schimbat radical.Sunt o alta persoana, găndesc constient ,daruiesc si primesc iubire. Nu uit nici un moment, ca sunt un copil a lui DUMNEZEU si asta îmi da forta si curaj in tot ceea ce fac.
    Fiti binecuvîntata!

  6. Chiar astazi am avut o revelatie in ce priveste drumul meu prin viata unde am vazut atat de mult efort si munca pe cand altii au parte de recunoastere fara sa faca prea multe. Eu sunt mereu lasata sa duc greul, chiar acele persoane care nu fac prea mult efort imi cer mie sa fac mai mult decat ele(!!!) iar cei din jur ii sustin in asta, ca si cum daca munca mea e usoara atunci nu merit aprecierea lor. Si atunci m-am intrebat: De ce mereu cei din jur asteapta mai mult si mai mult de la mine??? De ce nu sunt niciodata de-ajuns?? Bineinteles ca am gasit raspuns imediat: “Pentru ca recunoasterea vine numai dupa ce ai demonstrat ca poti iar satisfactia ta este proportionala cu acel efort depus.” – credinta limitativa luata din familie unde trebuia mereu sa “demonstrez” ca merit atentie (iubire) iar aceasta venea daca ma supuneam conform criteriilor lor de viata – multa munca si iara munca iar cand ai terminat un proiect nici nu mai stai sa sarbatoresti, sa te bucuri, mergi mai departe prin invalmaseala vietii lansandu-te intr-un altul si altul si tot asa, tomai ca sa demonstrezi ca esti capabil, ca cei din jur au “la ce se uita” (mai bine s-ar uita in propria lor viata ca asta ar fi mai important, si sa faca schimbarile acolo in ei si nu in cei din jur). De asta si acum le este greu si de asta si mie. Pentru a castiga banii necesari unei vieti decente avem mereu parte de stress si parca atunci cand ceva se implineste rapid, ceva nu e “in regula” (pai daca nu e conform credintei… cum sa fie in regula, nu?). Ca sa nu mai spun ca daca arat ca sunt bucuroasa imi vin toti in cap sa-mi arate ei ca de fapt “eu trebuie sa tot stau in mocirla sa ma tot zbat” si pana la urma tot nu e de-ajuns. Ca si cum eu nu merit sa am o viata buna. De ce nu merit? Mama, de fiecare data cand nu-i convenea ceva la mine imi spunea: “Nu meriti nimic. Tie nu ti se cuvine nimic”. Si iata cum “profetia” preluata de subconstient se adevereste in fiecare zi. Plus ca nu am parte sa ma lansez in proiecte care sa imi aduca mie bucurie. E ca si cum mereu ma implic in lucrari care imi tot vin impotriva bucuriei mele de a fi. De ce? Tocmai ca sa implinesc mostenirea de la mama care mereu a avut parte de multa munca si niciodata nu s-a oprit ca daca se oprea simtea ca nu merita sa aiba o clipa de liniste si de bucurie. Ca si cum toata viata ei trebuie sa fie o corvoada. Eu zic ca astea sunt blesteme, preluarea acestor credinte de la cei apropiati pentru a le perpetua la randul nostru. Ce altceva e mai rau decat asta? Cand nu ai spatiu sa te bucuri de tine, de ceea ce esti si ceea ce iti aduce implinire.
    Niculina, de cum te-am vazut am simtit o legatura profunda, probabil acest articol nu degeaba l-ai lansat astazi cand eu insami am avut parte de luminare. Nu pot decat sa-ti multumesc ca iti urmezi Spiritul si ca implinirea ta este si implinirea celor din jur.
    Te imbratisez in Spirit

  7. Ramona Stratan says:

    Sunteti minunata, va multumesc pentru ceea ce scrieti ma ridicati moral
    Va doresc tot ce e mai frumos in viata

  8. Buna seara, buna mea doamna ! Am gasit pe You Tube inregistrarile de la ” Viata in armonie ” pe care le-am urmarit cu foarte mare interes. De 6 luni urmez sfaturile dumneavoastra si vreau sa spun ca deja viata mea s-a schimbat foarte mult in bine . Imi doresc sa invat mai mult de la dumneavoastra , va admir, va iubesc, va multumesc !Sunteti darul meu nepretuit de la Bunul Dumnezeu, caruia Ii multumesc !

  9. D-na Niculina v-am urmarit toate inregistrarile de pe Holisterapia si la un moment dat spuneti ca nu este recomandat sa spunem “MERIT SA TRAIESC USOR SI BINE” avand riscul ca universul sa ia in calcul ca NU merit sa traiesc usor si bine. Deci in concluzie cum este corect : Eu traiesc din totdeuna frumos, usor si bine (asa spun eu acum ) sau
    Merit sa traiesc frumos usor si bine
    Care varianta este mai buna ?
    Va multumesc cu mult drag !!!

  10. Buna ziua. Am spus că, întâi spui merit să trăiesc ușor, frumos și bine până accepți cu mintea ta că e posibil. Indicat este să spui: Eu sunt dintotdeauna viața trăită ușor, frumos și bine. Mult succes

  11. IN LUNA AUGUST AM FOST IN ROMANIA CU FETITA MEA DE 10 ANI LARA SA O VISITAM PE MAMA MEA GRAV BOLNAVA.NOI LOCUIM IN ITALIA.LA INTOARCERE NICULINA GHEORGHITA IMPREUNA CU IN ADOLESCENT FIUL?TRACE PE LINGA NOI.UN CAZ? ASA ESTE SI ASA SA FIE.

Your email address will not be published. Required fields are marked *